raf sn [At: CONV. LIT. XX, 1916 / V: (reg) ~t / Pl: ~uri / E: mg raf cf ger Reif] 1 (Reg) Cerc de fier care se aplică pe obada unei roți de lemn. 2 (Îe) A pune ~ul (pe cineva) A supune (pe cineva). 3 (Reg; de obicei lpl) Șină de cale ferată.

RAF, rafuri, s. n. (Regional) Șină de fier cu care se îmbracă obada unei roți de lemn, cu scopul de a o proteja și a-i da o rezistență mai mare. În curte, Petrea se tocmește cu oamenii ce-i aduc roți să le strîngă rafurile, ori chiar să pună raf nou. AGÎRBICEANU, S. P. 53. Către prînzul cel bun... sare un raf (cerc) de pe roată. RETEGANUL, P. I 33.

RAF s. n. (cinem.) mișcare rapidă de panoramare a aparatului de filmat. (< germ. Raff)

RAF ~uri n. reg. Șină de fier aplicată pe o roată de car sau de căruță. /<ung. raf

2) raf n., pl. urĭ (ung. ráf, rut. raf, d. germ. reif, id.). Trans. Șina roateĭ.

1) raf, V. raft 2.

rif² s. n. bucată muzicală scurtă repetată de-a lungul unei melodii; ostinato ♦ p. ext. compoziție muzicală care se bazează pe o astfel de bucată muzicală. Din engl. riff.

raft³ sf vz raf

răf sm vz rif

ref sn vz rif

ruf² sn vz rif

2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ.

raf (reg.) s. n., pl. rafuri

raf (reg.) s. n., pl. rafuri

raf s. n., pl. rafuri

raft s. n., pl. rafturi

RAF s. v. cerc, șină.

raf s. v. CERC. ȘINĂ.

raf (rafuri), s. n. – Șină. Germ. Reif, prin intermediul mag. ráf, sb. raf (Tiktin; Scriban). În Trans.

raf, rafuri, s.n. – (reg.) Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR, 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu, 2002: 65; Asuaju de Jos). – Din magh. dial. raf (DEX, MDA), cf. ucr. rafa „grație” (DEX) < germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu”) (Scriban; Tiktin, cf. DER; MDA).

raf, -uri, s.n. – Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu 2002: 65; Asuaju de Jos). Termen general în Ardeal; atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu”), prin intermediul magh. dial. raf (DER).

râf, râfi, s.m. – (reg.) Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm: „N-am țesut fără doi râfi” (Bârlea, 1924, II: 211). – Cf. ruf.

râf, -i, s.m. – Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm: „N-am țesut fără doi râfi” (Bârlea 1924 II: 211). – Probabil din rufă.

RAF v. Royal Air Force.

ROYAL AIR FORCE (R.A.F.) [róiəl εər fors], serviciu militar britanic, creat în 1911, însărcinat cu apărarea spațiului aerian. S-a ilustrat în cele două războaie mondiale.