2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMPIÉR, pompieri, s. m., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat cu utilaje speciale pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

pompier1 [At: NEGULICI / P: ~pi-er / V: (pop) ~per, (formă coruptă) ~iar sm / Pl: ~i / E: fr pompier] 1 sm Persoană care face parte dintr-un corp militar sau civil special organizat, instruit și utilat pentru a stinge incendiile Si: (îrg) pojarnic, (înv) tulumbagiu (1), (reg) tulumbaș. 2 smp Unitate militară sau civilă pentru prevenirea și stingerea incendiilor. 3 sm (Fam; îs) Muncă de ~ Muncă făcută serios, rapid și bine. 4 sn (Îs) ~ii la Craiova Dans popular asemănător cu brâul. 5 sn (Îas) Melodie după care se execută acest dans. 6 sn (Îs) ~u la Breaza Dans popular asemănător cu „de brâu”. 7 sn (Îas) Melodie după care se execută acest dans. 8 ai (Frm; fig; d. stil, vorbire) Bombastic. 9 sm (Înv) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor și al caldarâmurilor. 10 sm (Frr) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală.

POMPIÉR, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

POMPIÉR, pompieri, s. m. Persoană care face parte dintr-un corp organizat militărește, creat special pentru a stinge incendiile. Dacă pompierii... nu stingeau focul, cine știe cît mai ardea! CARAGIALE, O. II 17. O luptă inegală... începu între avangarda otomană și între 150 soldați pompieri. BOLINTINEANU, O. 262. Pompieri! Chemați pompierii... E-n stare să-mi dea foc palatidui. ALECSANDRI, T. I 416. ◊ (Franțuzism) Stil pompier = stil afectat, pretențios. Pronunțat: -pi-er..


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POMPIE lat. Pompeius. 1. Pombie (Syn) Cf. tema Bie. 3. Pompe, N., 1812 (Haț 65). 4. Actual: Pompei.

Intrare: Pompie
Pompie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pompie
Intrare: pompier (adj.)
pompier2 (adj.) adjectiv invariabil
  • silabație: pom-pi-er info
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • pompier
  • pompie
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pompier (adj.)

etimologie: