2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOPUȘÓR, plopușori, s. m. Diminutiv al lui plop; plopuț. – Plop + suf. -ușor.

PLOPUȘÓR, plopușori, s. m. Diminutiv al lui plop; plopuț. – Plop + suf. -ușor.

plopșor sm [At: ISPIRESCU, L. 1 / V: ~pușor / Pl: ~i / E: plop1 + -(u)șor] (Șhp) 1-2 Plop1 (1) (mic) Si: (reg) plopuț (1-2).

PLOPUȘÓR, plopușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui plop. Plopușor cu frunza-n drum, Te-aș iubi și nu știu cum, Te-aș lăsa și nu mă-ndur Căci mi-ai fost odată bun. ȘEZ. II 214. – Variantă: plopșór (ISPIRESCU, L. 1) s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plopușór s. m., pl. plopușóri

plopușór s. m., pl. plopușóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLOPȘÓR s. (BOT.) (reg.) plopuț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLOPȘORU, com. în jud. Gorj, situată în Piemontul Getic, pe valea Jiului; 6.982 loc. (2003). Stație de c. f. (în satul P.) și haltă de c. f. (în satul Sărdănești). Moară de cereale. În satul Broșteni se află cula Cuțui (1815) și biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (1746) și Sfinții Voievozi (1874), în satele Cursaru și Sărdănești.

NICOLĂESCU-PLOPȘOR, Constantin (1900-1968, n. sat Plopșor, jud. Dolj), arheolog, etnograf și folclorist român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Craiova. Director al Muzeului de Istorie a Olteniei (1927-1952), în cadrul căruia a înființat și condus Institutul de Arheologie Olteană (1920-1930). Specialist în arheologie Comunei primitive („Prepaleoliticul în România”, „Paleoliticul în România”). A efectuat cercetări arheologice la Porțile de Fier, Ohaba-Ponor, Mitoc, Ripiceni, Bugiulești ș.a.

Intrare: Plopșoru
Plopșoru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plopșor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plopșor
  • plopșorul
  • plopșoru‑
plural
  • plopșori
  • plopșorii
genitiv-dativ singular
  • plopșor
  • plopșorului
plural
  • plopșori
  • plopșorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plopușor
  • plopușorul
  • plopușoru‑
plural
  • plopușori
  • plopușorii
genitiv-dativ singular
  • plopușor
  • plopușorului
plural
  • plopușori
  • plopușorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)