2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pistórnic și -ólnic, pristórnic și -ólnic n., pl. e (vsl. *pĭestovnikŭ [d. pĭesta, stampilă] de unde s’a făcut pistornic și, supt infl. luĭ pristol, cele-lalte forme. Rus. pest, pisălog, pestóvnik, o plantă echisetacee. Cp. cu ceasornic, țîrcovnic). Sigilu cruciform care se imprimă pe prescurĭ. Un fel de colac (pîne) în formă de cruce. Pristolnic m. O plantă malvacee cu ale căreĭ fructe se înseamnă prescurile (Abutilon Avicennae). – Și priscornic (infl. de prescură) și pistor, n., pl. oare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pistor, în mitologia romană, denumire purtată de Iupiter, datorită ajutorului pe care l-a dat odată Romei în timpul asedierii ei de către gali. El s-a arătat atunci într-o noapte în vis romanilor și, îndemnîndu-i să le arunce galilor tot ce aveau mai de preț, le-a făgăduit în schimb victoria. Or, cum la Roma bîntuia o foamete cumplită și făina era lucrul cel mai de preț, romanii au făcut din puțina făină care le rămăsese pîini, pe care le-au aruncat, de sus din cetate, asupra galilor. Înspăimîntați de această dovadă de belșug, galii, care sperau să-i învingă pe cei asediați prin înfometare, au renunțat la planul lor și n-au mai continuat lupta. În felul acesta îndemnul lui Iupiter a adus victoria. Drept recunoștință și în amintirea acestui eveniment, romanii l-au supranumit „brutarul” (pistor) și i-au ridicat un altar.

Intrare: Pistor
Pistor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pistor
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistor
  • pistorul
  • pistoru‑
plural
  • pistoruri
  • pistorurile
genitiv-dativ singular
  • pistor
  • pistorului
plural
  • pistoruri
  • pistorurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)