8 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molid sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 293 / V: ~lidf, ~ift (Pl: ~ifți, ~ifzi), ~iv, (reg) molim, molin, molit, ~litv, moliv / Pl: ~izi / E: cf alb molikë] 1 Arbore din familia pinaceelor, înalt până la 50 de metri, cu coroana piramidală, tulpina dreaptă, frunzele în formă de ace, de un verde strălucitor Si: brad, brad-roșu, brad-negru, (reg) molidar (1), molete2 (6) (Picea excelsa). 2 (Rot; Ban, Trs) Pin (Pinus). 3 (Bot; Ban; Trs; șîc ~ mic) Jep (Pinus pumilio). 4 (Bot; Ban, Trs) Tisă (Taxus baccata).

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ◊ (În sintagma) Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nunți. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

MOLÍD, molizi, s. m. Arbore rășinos, înalt până la 50 de metri, cu coroana piramidală, cu tulpina dreaptă și cu frunzele în patru muchii, ascuțite (Picea excelsa). [Var.: molíft, (pop.) molídv s. m.] – Cf. alb. molikë.

BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer înalt, cu tulpina dreaptă, cu frunze persistente aciculare, cu semințe în formă de con și cu lemn moale, elastic, folosit în scopuri ornamentale și industriale. * ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasă. ~-roșu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele în patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricărui arbore cu frunze aciculare persistente și cu fruct în formă de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, tăiat și împodobit cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

MOLÍD ~zi m. Arbore rășinos cu coroana piramidală și frunze persistente în formă de ace, al cărui lemn este folosit în industria de celuloză și ca material de construcție. /cf. alb. molikë

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRAD s. (BOT.) 1. (Abies alba) (prin Transilv.) porob. 2. (Picea excelsa) molid, (reg.) molete, molidar. 3. brad roșu (Picea abies) = molid, (reg.) târș, (Transilv.) sihlă.

BRAD s. v. coșciug, pin, sicriu.

MOLÍD s. (BOT.) 1. (Picea abies) brad roșu, (reg.) târș, (Transilv.) sihlă. 2. (Picea excelsa) brad, (reg.) molete, molidar.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brad (-zi), s. m.1. Arbore din familia pinaceelor, Abies pectinata. – 2. Plantă, Hippuris vulgaris. – Mr., megl. brad. Origine necunoscută. Este vorba probabil de un cuvînt provenit din substratul, posibil alpin, avînd în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Cf. numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținînd aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade. Este considerat în general drept autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din alb. breth (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza alb., Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pl. brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. După Lahovary 315, este cuvîntul anterior limbilor indo-europenilor. Der. brădancă, s. f. (fată sau femeie rudă a miresei); brădar, s. m. (flăcău care duce bradul de nuntă, sau care joacă jocul acestuia); brădet, s. n. (pădure de brazi); brădiș, s. n. (pădure de brazi); brădișoară, s. f. (specie de ieruncă, Tetrao bonasia); brădișor, s. m. (brad mic; plantă, Iuniperus communis; plante care prin aspectul lor amintesc de cel al bradului, Lycopodium Selago, Lycopodium annotinum, Equisetum arvense, Equisetum maximum); brădoaie, s. f. (albie, copaie); brăduleț, s. m. (brad mic; gogoașă care se servește de ziua Sfîntului Toader, cînd tinerii se leagă prin frăție de cruce, cf. frăție).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PICEA A. Dietr., MOLID, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile reci și temperate ale emisferei nordice, peste 50 specii, arbori cu coroană piramidală, drepți, cu ramuri dispuse în verticil. Scoarță mai întîi netedă, apoi se crapă mărunt formînd solzi de diferite forme și mărimi. Frunze persistente, în formă de ace în 4 muchii sau plane la unele specii, alterne, sesile, dispuse pe lujeri în spirală, pe niște ridicături maro-închis. Flori monoice: cele femele au formă de con sau elipsoid și sînt constituite dintr-un număr mare de cârpele solzoase cu 2 ovule (apoi semințe) la bază, iar cele mascule, amentiforme, cu un număr mare de stamine, cu cîte 2 saci polinici. Conurile pendente sau reflexe au solzi subțiri, pieloși și bractee neevidente.

Picea abies (L.) Karst. (syn. P. excelsa Link), « Molid, Brad roșu ». Specie la care florile apar în mai, monoice, cele mascule dispuse în întreaga coroană, cele femele erecte, apar spre vîrful coroanei, toate de obicei roșii. Conurile, 3-4 cm grosime, pînă la 15 cm lungime, cilindrice, maro-gălbui, sesile, pendente, solzi subțiri, rombici, emarginați, bractee mici, ascunse. Semințe maro-închis prevăzute cu aripioară. Arbore pînă la 50 m înălțime, permanent verde, coroană piramidal-conică, tulpină dreaptă, cilindrică, scoarță în tinerețe maro-deschis, netedă, la maturitate gri sau gri-roșiatică și se desprinde în solzi subțiri în formă de poligon. Ramuri orizontale sau puțin înclinate spre în jos, dispuse în verticil. Lujerii maro-roșietici, glabrii sau cu cîțiva peri scurți, muguri ovați. Frunze verzi, lucioase, sub formă de ace comprimate, rigide, solitare, în 4 muchii, așezate spiralat pe lujeri pe pernițele proeminente. Se folosește ca arbore ornamental, în parcuri și grădini, izolat, în grupe și masive, în aliniament sau pentru ziduri verzi, garduri vii și pom pentru sărbătorile de iarnă. Ramurile (cetina) rezultate în urma tăierilor în scopuri industriale se folosesc în arta buchetieră ca verdeață.

Picea breweriana S. Wats. Specie originară din S.U.A., California. Înalt pînă la 40 m în habitusul natural, mai mic în cultură. Distins prin ramurile orizontale, lujerii laterali sînt lungi și pedenți. Frunze aciculare, glauce. Conuri oblonge, 11-12 cm lungime, cm lățime, purpurii la început, apoi brune și cu solzi reflecși. Preferă sol proaspăt dar și uscat. Este foarte decorativ.

Picea engelmannii Engelm. « Molid de Arizona ». Specie cu flori roșii. Conuri ovate, lungi pînă la 7 cm, puțin îndoite. Semințe gri-maro, aripa maro. Frunze glauce, aciculare, flexibile fără să înțepe. Lujeri nu prea lungi, muguri tomentoși, rășinoși, cu solzi alipiți. Arbore pînă la 50 m înălțime, cu coroană piramidală, scoarță maro-deschis. Specie încet crescătoare, rezistă la fum, praf și secetă.

Picea glauca Voss (syn. P. alba Link). Specie cu conuri lungi pînă la 6 cm, solzi pieloși, subțiri, gălbui cu marginea nedințată, cu semințe a căror aripă este maro-închis. Acele obtuze, lucioase, destul de groase și tari, mai mult sau mai puțin întinse pe lujeri, îndreptate înainte, glauce. Arbore înalt pînă la 30 m, coroană piramidală, scoarță subțire, se crapă în mici plăci rotunjite. Lujeri glabrii.

Picea omorika Pancic, « Molid sîrbesc ». Specie cu florile femele roșii-închis-mov, cele mascule roșietice. Conuri ovoide, pendule, brune-albăstrui, 3-8 cm lungime, cu solzi lați, rotunjiți și marginea nedințată. Semințe maro-închis, aripate. Acele, pe partea superioară cu două dungi albe, pe cea inferioară verzi- închis, lucioase, cu vîrf scurt, ascuțit. Arbore înalt pînă la 30 m, zvelt. Coroană îngust-piramidală, ramuri lungi pînă la 2 m, fin-pîsloase, dispuse în verticile. Scoarță subțire, cafenie, se desprinde în plăci.

Picea orientalis (Poir.) Link, « Molid de Caucaz ». Specie cu florile femele roșii-închis-mov, cele mascule roșii. Conuri înguste, lungi pînă ia 10 cm, solzi lucioși, marginea nedințată, rotunjită. Frunze aciforme, obtuze, verzi- întunecat, lungi lucioase, drepte, lipsite de flexibilitate, întinse și dense pe lujeri, miros aromatic. Arbore foarte înalt (30-50 m înălțime), coroană piramidală formată din ramuri dispuse dens și neregulat, în verticil, trunchi drept, lujeri pubescenți, maro-închis-roșietici și muguri fără rășină. Rezistă la ger șl secetă.

Picea pungens Engelm., « Molid înțepător ». Specie cu flori femele roșii, cele mascule mov. Conuri cilindrice, la capete mai înguste, pînă la cca 10 cm lungime, la început roșcate apoi brune, solzi moi, subțiri, în formă de romb cu vîrful îngustat, ciuntit, răsfrînt. Frunze aciculare, verzi-albăstrui, argintii, neflexibile, 1-3 cm lungime, 1,15 mm lățime, dispuse dens pe lujeri în toate direcțiile. Arbore, 30-50 m înălțime, scoarță cenușie-închisă, groasă, crăpată, cu lujeri glabrii, muguri nerășinoși.

Intrare: Picea (gen de plante)
Picea (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Picea
Intrare: Picea abies
compus
  • Picea abies
Intrare: Picea breweriana
Picea breweriana park  nomenclatura binară
compus
  • Picea breweriana
Intrare: Picea engelmannii
Picea engelmannii park  nomenclatura binară
compus
  • Picea engelmannii
Intrare: Picea glauca
compus
  • Picea glauca
Intrare: Picea omorika
compus
  • Picea omorika
Intrare: Picea orientalis
Picea orientalis park  nomenclatura binară
compus
  • Picea orientalis
Intrare: Picea pungens
compus
  • Picea pungens