32 de definiții pentru Paul (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Paul m. 1. V. Pavel; 2. nume a 5 papi (757-1621).

Jean-Paul (Friedrich Richter) m. scriitor umorist german (1763-1825).

Paul de Alep m. arhidiacon din Antiohia și autorul Călătoriilor Patriarhului Macarie în Țara Românească, muri pe la 1670.

Paul-Emiliu m. consul roman, învins și ucis în bătălia dela Cane (216 a. Cr.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PAUL, Hermann (1846-1921), lingvist german. Prov. univ. la Freiburg și München. Teoretician al curentului neogramatic („Principii de istorie a limbii”, „Fundamentele limbii germane”). Lucrări de istoria limbii („Gramatica germană”) și de lexicografie („Dicționar german”).

PAUL, Wolfgang (1913-1993), fizician german. Director (din 1952) al Institutului de Fizică din Bonn. A imaginat un sistem fizic ce i-a permis să izoleze și să imobilizeze atomii ionizați (scara lui P.), utilizați în spectroscopia modernă. Premiul Nobel pentru fizică (1989), împreună cu H.G. Dehmelt și N.F. Ramsey.

PAUL, numele a șase papi. Mai importanți: I. P. III (Alessandro Farnese) (1534-1549), inițiatorul Contrareformei, pentru susținerea căreia a aprobat în 1540 întemeierea, de către Ignațiu de Loyola, a Ordinului Iezuiților; a reorganizat Inchiziția (1542). L-a excomunicat pe regele Angliei Henric VIII. A convocat Conciliul de la Trento (1545-1563). Protector al artelor. A ridicat la Roma o serie de construcții (Palatul Farnese). L-a angajat pe Michelangelo să construiască basilica Sfântului Petru și să decoreze Capela Sixtină. 2. P. V (Camillo Borghese) (1605-1621). Apărător al autorității papale, a condamnat ca eretică opera lui N. Copernic și a trimis în fața tribunalului inchizitorial pe Galileo Galilei. 3. P. VI (Giovanni Battista Montini) (1963-1978). A continuat lucrările Conciliului Vatican II (11 oct. 1962-8 dec. 1965), inițiate de papa Ioan XXIII. Susținător al dialogului cu necatolicii și necreștinii și al ecumenismului, rupând tradiția, a întreprins mai multe călătorii în lume. Enciclica sa, Populorum progressio (1967), este inspirată de problemele economice, sociale și religioase (celibatul clerului, întreruperea sarcinii ș.a.), propunând o implicare mai mare a bisericii în rezolvarea acestora; de asemenea, scrisoarea sa apostolică, Octogesimo anno (1971), îi invită pe creștini la extinderea acțiunilor lor în aceste domenii.

Paul (Pavel) Unul dintre cele mai răspîndite și frecvente prenume europene, Paul continuă pînă în vremea noastră un vechi cognomen roman Paul(l)us, a cărui semnificație era transparentă datorită corespondenței cu adj. paul(l)us „mic” (cuv. de origine indo-europeană înrudit cu lat. paucus, pauper „sărac”, gr. pauros „mic” etc.). Răspîndirea și popularitatea de care s-a bucurat fostul cognomen roman se poate explica și prin cultul deosebit de important al apostolului Paul (Pavel) încă din primele secole ale erei noastre. Numele alături de → Petru, este unul dintre cele mai vechi și frecvente prenume ale Europei; mai puțin folosit în evul mediu, Paul își recapătă popularitatea începînd din sec. 16. Numeroșilor martiri și sfinți cu numele Paul (Pavel) celebrați de biserică, li se adaugă Páula (forma de feminin, veche și frecventă), Paulínus și Paulína (derivate cu suf. -inus, -ina de la Paulus), Paulianus (format cu suf. -anus) etc. În română sînt în uz Paul și Pavel; prima formă corespunde lat. Paulus și a pătruns la noi prin influență catolică (este frecvent în sec. 16 – 18), Pavel, forma calendaristică, se explică prin filieră greco-slavă (gr. Paulos ca urmare a transformării diftongului -au- în -av-, se pronunță Pavlos). Atestat documentar încă din sec. 15, numele în discuție are la noi o bogată familie de forme și derivate, dovedind diverse influențe (slave, maghiare, grecești etc.): Pavel, Pavăl, Păvălaș, Pavelică, Velică, Pava, Pavu, Pavlu, Pavle, Pașa, Pașca, Pal, Palache, Palcu, Paloș, Paul, Păuleș, Păuleț, Păulică, Păulina, Păuța, Păvălucă, Pălcuș etc. Mai frecvente sînt Paul, Paula, Paulina, Polina, reluate din Occident. ☐ Engl. Paul, fr. Paul, Paule, Paulet, Paulette, Paulien, Paulin, Pauline etc., germ. Paulus (hipoc. Pohl, Pahl), Paula, Paulinus, it. Paolo, Paola, Paolino, Paolina etc., magh. Pál, Paula, Paulina, Polett, sp., port. Pablo, bg. Pavel, Pavko, Pavle, Pavlo etc., rus. Pavel, Pavla, Pava, Pașa, ucr. Pavlo, Pașko etc. ☐ Scriitorii Paul Verlaine, Paul Valéry, Paul Eluard, muzicienii Pablo Sarasate, Pablo Casals, Paul Hindemith, pictorii Paolo Caliari sau Veronese, Paul Cezanne, Paul Gauguin, Paul Klee, Pablo Picasso etc. ☐ Paul și Virginia, cunoscut roman al lui Bernardin de Saint-Pierre.

ANGELESCU, Paul (1872-1949, n. Iași), general și om politic român. A comandat Divizia XV („Divizia de oțel”) în luptele de la Mărășești; ministru de Război (1927-1928 și 1934-1937).

BORTNOVSKI, Paul (1922-2007, n. Sinaia), arhitect, scenograf, designer român. A realizat scenografie de teatru și film în care se remarcă prin decoruri dinamice, simple, tehnici cu tendință de geometrism. A realizat ansamblul ambiental din stațiunea Amara.

BROCA, Paul (1824-1880), chirurg și antropolog francez. Fondatorul școlii moderne de antropologie. Contribuții în studierea localizării diferitelor funcții pe scoarța cerebrală, în special a centrului limbajului (centrul lui B.).

BUJOR, Paul (1862-1952, n. Berești), biolog și scriitor român. Acad. (1948), prof. univ. la Iași, Codirector al „Vieții românești”. Studii de anatomie comparată, hidrobiologie și biologie experimentală. Creator, alături de Gr. Antipa, al școlii românești de hidrobiologie. Schițe și nuvele inspirate din viața țărănimii („Mi-a cîntat cucu-n față”).

CĂLINESCU, Paul (1902-2000), regizor român de film. Filme documentare („Țara Moților”, „Agnita-Botorcea”) și lung-metraje („Răsună valea”, „Desfășurarea”, „Titanic vals”).

CELAN, Paul (pseud. lui Paul Ancel) (1920-1970, n. Cernăuți), scriitor austriac de origine română. Stabilit la Paris. Lirică abstractă și metaforică („Mac și memorie”, „Din prag în prag”) vădind un remarcabil simț al limbii.

CERNOVODEANU, Paul (1927-2006, n. București), istoric român. Cercetări consacrate relațiilor Țărilor Române cu Anglia și S.U.A. în sec. 18-19: „Imaginea <lumii noi> în Țările Române și primele lor relații cu Statele Unite ale Americii pînă în 1859”; „Relațiile comerciale româno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanii (1803-1878)”. Editor de izvoare externe (colecția „Călători străini despre Țările Române”).

CONSTANTINESCU, Paul (1909-1963, n. Ploiești), compozitor român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Creația sa (muzică simfonică, de cameră, lucrări concertante, „Oratoriul de Crăciun”, operele „O noapte furtunoasă” și „Pană Lesnea Rusalim”), modernă ca tehnică componistică, se sprijină pe folclorul românesc.

CORNEA, Paul (n. 1924, București), istoric literar român. Prof. univ. la București. Cercetări privind începuturile literaturii române moderne („De la Alexandrescu la Eminescu”, „Originile romantismului românesc”); studii și eseuri de teoria și sociologia literaturii („Regula jocului”, „Introducere în teoria lecturii”, „Aproapele și departele”).

COSMOVICI, Mircea Paul (1921-2006, n. Iași), jurist român. M. coresp. al Acad. (1991). Cercetări de drept comparat, drept economic, drept civil („Tratat de drept civil”, „Probleme de drept economic”).

DIMO, Paul (1905-1990, n. Turnu Severin), om de știință și inginer electroenergetician român. M. coresp. al Acad. (1963). Cercetări în domeniul supratensiunilor interne. Creatorul analizei nodale a sistemelor electroenergetice (analiza nodală D.). Premiul Internațional Montefiore (1981) pentru lucrarea „Modelele REJ. Soluție generală pentru informatica viitorului a resurselor de energie”.

IOAN PAUL, numele a doi papi. I.P. I (Albino Luciano) (1912-1978), patriarh al Veneției (1969-1978), cardinal (1973), ales papă la 26 aug. 1978 (a încetat din viață la 28 sept. 1978). I.P. II (Karol Vojtyla) (1920-2005), arhiepiscop de Cracovia (1963-1978), cardinal (1967), ales papă la 16 oct. 1978. Primul papă polonez (primul papă neitalian începând din 1523). Promotor al umanismului creștin (enciclica „Redemptor hominis”), accentuând necesitatea apărării drepturilor omului în numele unei doctrine sociale a Bisericii. Rol important în prăbușirea comunismului în Europa de Est. Op. pr.: „Reconciliere și penitență”, „Ecumenism”.

arată toate definițiile

Intrare: Paul
nume propriu (I3)
  • Paul