păleu sm [At: ALR SN I, h 130/27 / Pl: ~ei / E: pală¹ + -eu] (Reg) Fiecare dintre drugii de lemn cu ajutorul cărora oamenii transportă o grămadă de fân până la locul unde se clădește claia.

PALEU, com. în jud. Bihor, situată în zona de contact a Dealurilor Oradei cu Câmpia Barcăului, pe valea Fâneața Mare; 1.529 loc. (2003). Satele P. și Uileacu de Munte sunt menționate documentar la 1291-1294, iar satul Sălbădagiu de Munte la 1226.

păleu, pălei, s.m. (reg.) fiecare dintre drugii de lemn cu care se transportă grămezile de fân la locul unde se clădește claia.