păleu sm [At: ALR SN I, h 130/27 / Pl: ~ei / E: pală¹ + -eu] (Reg) Fiecare dintre drugii de lemn cu ajutorul cărora oamenii transportă o grămadă de fân până la locul unde se clădește claia.

păleu, pălei, s.m. (reg.) fiecare dintre drugii de lemn cu care se transportă grămezile de fân la locul unde se clădește claia.