2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pint sn vz pintă

pintă sf [At: ANON. CAR. / V: pint sn / Pl: -te / E: mg pint] (Mgî; Trs) 1 Măsură de capacitate egală, aproximativ, cu un litru. 2 Vas care are această capacitate. 3 Cantitate de lichid pe care o conține acest vas.

pință sf [At: ODOBESCU, S. III, 185 / Pl: ~țe, ~ți / E: nct] (Zlg; reg) 1 Popândău (Citellus citellus). 2 Marmotă (Arctomys marmotta). 3 Veveriță (Sciurus vulgaris).

PÍNȚĂ, pințe, s. f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec.

PÍNȚĂ, pințe, s. f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec.

PÍNȚĂ, pințe, s. f. Specie de șoarece de cîmp. Pințele, cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange, care And umblă se saltă ca locustele... i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. IV 185.

PINT s. m. unitate anglo-saxonă de măsură pentru capacități, egală cu 0,568 l în Marea Britanie și 1,136 l în Canada. (< engl. pint)

pint s. 1976 (anglicism) Unitate pentru măsurarea lichidelor, egală cu 0,57 litri v. inch (din engl. pint; D.Am)

pință f., pl. e. Munt. vest. Un fel de guzgan de cîmp, probabil, guzganu săritor (alactaga saliens), confundat și cu popondocu. Fig. Fată vioaĭe și cam ștrengăriță. – În Munt. est chință. V. grivan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pínță (reg.) s. f., g.-d. art. pínței; pl. pínțe

pínță s. f., g.-d. art. pínței; pl. pínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÍNȚĂ s. v. guzgan, marmotă, popândău, șobolan.

pință s. v. GUZGAN. MARMOTĂ. POPÎNDĂU. ȘOBOLAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

píntă (-te), s. f. – Măsură de capacitate de circa un litru. Mag. pint, pol., slov. pinta (Cihac, II, 255), din germ. Pinte. Rar, în Trans.

pínță (pínțe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

píntă, pínte, s.f. (înv. și reg.) măsură de capacitate egală cu un litru; cantitatea de lichid pe care o conține.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÍNTĂ (< engl.) s. f. Unitate de măsură a capacității sau volumului folosit în sistemul anglo-saxon. Echivalent cu 0,568 l.

Intrare: pintă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pintă
  • pinta
plural
  • pinte
  • pintele
genitiv-dativ singular
  • pinte
  • pintei
plural
  • pinte
  • pintelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pint
  • pintul
  • pintu‑
plural
  • pinți
  • pinții
genitiv-dativ singular
  • pint
  • pintului
plural
  • pinți
  • pinților
vocativ singular
plural
Intrare: pință
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pință
  • pința
plural
  • pințe
  • pințele
genitiv-dativ singular
  • pințe
  • pinței
plural
  • pințe
  • pințelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)