2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINȚĂ, pințe, s. f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec.

PINȚĂ, pințe, s. f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec.

pintă sf [At: ANON. CAR. / V: pint sn / Pl: -te / E: mg pint] (Mgî; Trs) 1 Măsură de capacitate egală, aproximativ, cu un litru. 2 Vas care are această capacitate. 3 Cantitate de lichid pe care o conține acest vas.

pință sf [At: ODOBESCU, S. III, 185 / Pl: ~țe, ~ți / E: nct] (Zlg; reg) 1 Popândău (Citellus citellus). 2 Marmotă (Arctomys marmotta). 3 Veveriță (Sciurus vulgaris).

PINȚĂ, pințe, s. f. Specie de șoarece de cîmp. Pințele, cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange, care cînd umblă se saltă ca locustele... i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. IV 185.

PINT s. m. unitate anglo-saxonă de măsură pentru capacități, egală cu 0,568 l în Marea Britanie și 1,136 l în Canada. (< engl. pint)

pint s. 1976 (anglicism) Unitate pentru măsurarea lichidelor, egală cu 0,57 litri v. inch (din engl. pint; D.Am)

pință f., pl. e. Munt. vest. Un fel de guzgan de cîmp, probabil, guzganu săritor (alactaga saliens), confundat și cu popondocu. Fig. Fată vioaĭe și cam ștrengăriță. – În Munt. est chință. V. grivan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pință (reg.) s. f., g.-d. art. pinței; pl. pințe

pință (reg.) s. f., g.-d. art. pinței; pl. pințe

pință s. f., g.-d. art. pinței; pl. pințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PINȚĂ s. v. guzgan, marmotă, popândău, șobolan.

pință s. v. GUZGAN. MARMOTĂ. POPÎNDĂU. ȘOBOLAN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pintă (-te), s. f. – Măsură de capacitate de circa un litru. Mag. pint, pol., slov. pinta (Cihac, II, 255), din germ. Pinte. Rar, în Trans.

pință (pințe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pintă, pinte, s.f. (înv. și reg.) măsură de capacitate egală cu un litru; cantitatea de lichid pe care o conține.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÍNTĂ (< engl.) s. f. Unitate de măsură a capacității sau volumului folosit în sistemul anglo-saxon. Echivalent cu 0,568 l.

Intrare: pintă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pintă
  • pinta
plural
  • pinte
  • pintele
genitiv-dativ singular
  • pinte
  • pintei
plural
  • pinte
  • pintelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pint
  • pintul
  • pintu‑
plural
  • pinți
  • pinții
genitiv-dativ singular
  • pint
  • pintului
plural
  • pinți
  • pinților
vocativ singular
plural
Intrare: pință
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pință
  • pința
plural
  • pințe
  • pințele
genitiv-dativ singular
  • pințe
  • pinței
plural
  • pințe
  • pințelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pință, pințesubstantiv feminin

  • 1. zoologie regional Specie de șoarece de câmp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pințele, cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange, care cînd umblă se saltă ca locustele... i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. IV 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.