pârnău, ~aie [At: (a. 1783) IORGA, S. D. VII, 235 / Pl: ~ăi / E: ns cf ngr περκύς] 1 sf (Rar sm) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 2-3 smf, a (Mol; Buc) (Oaie, berbec sau rasă de oi) cu lâna colorată alb cu negru.

pîrnắŭ, -áĭe adj., pl. m. și f. ăĭ (cp. cu vgr. perknós, pestriț, cu rus. pernátyĭ, cu pene, cu ung. barna, brun, și cu rom. pîrnaĭe). Munt. Se zice despre un fel de strugurĭ și de lînă: strugurĭ pîrnăĭ; lînă, oaĭe pîrnaĭe.

Pîrn/ău, -echea v. Părnă 2, 4.