osică¹ sf [At: LEXIC REG. 83 / Pl: ~ici / E: ucr осика] (Reg) Specie de plop nedefinită mai îndeaproape.

Osica v. Dionisie V 5.

OSICA DE SUS, com. în jud. Olt, situată în C. Romanați, pe dr. văii Oltului; 5.405 loc. (2003). Reșed. com. este satul Vlăduleni. Stație de c. f. (Vlăduleni). Nod rutier. Centru de meșteșuguri populare (piese de port popular, țesături, covoare, rotărit). Biserica cu dublu hram – Sf. Nicolae și Sf. Gheorghe (1787), în satul Ostrov, și bisericile Sfinții Împărați Constantin și Elena (1830) și Sfinții Voievozi (1841), în satele Greci și O. de S.