olandră sf vz oleandră

oleandră sf [At: DDRF / V: (îrg) ola~ / Pl: ~re / E: nct] (Reg; art.) 1 Dans popular care se joacă la nunți când se scoate zestrea din casa miresei. 2 Melodie după care se execută oleandra (1).

OLEANDRĂ olendre f. mai ales art. reg. 1) Dans popular, legat inițial de obiceiurile de nuntă, executat de grupuri a câte trei fete într-un tempo lent. 2) Melodie după care se execută acest dans. /Orig. nec.

oleandra (dans) (reg.) (desp. -lean-) s. f. art., neart. oleandră, g.-d. art. oleandrei

!oleandra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleandră, g.-d. art. oleandrei

oleandra s. f. art. (sil. -lean-), g.-d. oleandrei

OLEANDRA Cav., OLEANDRĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar din regiuni tropicale, cca 42 specii, epifite și: terestre. Frunze simple, nedentate, lanceolate, glabre sau pubescente, sori pe spatele nervurilor. Rizom tîrîtor.

Oleandra articulata (Sw.) Presl. [syn. O. nodosa (Willd.) Presl.]. Specie cu frunze pieloase, lucioase, cu vîrf ascuțit și sori pe nervura centrală. Pețiolii negrii-maronii. Rizom subțire, tîrîtor, cu solzi galbeni-roșietici.

OLEANDRĂ s. f. (Regional; mai ales art.) Numele unui dans popular (ddrf, tdhg) care se joacă la nunți (sevastos, n. 282) cînd se scoate zestrea din casa miresei (marian, nu. 564, pamfile, j. iii, 95). cf. varone, d. Cine joacă oleandra? Catincuța munteanca, Cu cosițe ascuțite, Cu tulpane mohorîte. pamfile, j. iii, 12. – Și: olandră s. f. h iii 379. – Etimologia necunoscută.