oland, ~ă smf, a [At: BARIȚIU, P. A. I 253 / Pl: ~nzi, ~e / E: drr Olanda] (Îvr) 1-4 Olandez (1-4).

ÖLAND, insulă suedeză în M. Baltică, separată de continent prin str. Kalmar; 1,3 mii km² (135 km lungime; lățime max.: 16 km). Orașe pr.: Borgholm, Farjestaden. Cereale, sfeclă de zahăr. Creșterea animalelor. Pescuit. Din anul 2000 peisajul agricol din sudul insulei face parte din patrimoniul mondial universal. Un pod lung de 6 km unește Ö. cu orașul Kalmar de pe coasta suedeză. Menționată documentar în sursele suedeze în anul 775.

OLAND, -Ă s. m. și f., adj. (Învechit, rar) 1. s. m. și f. Olandez (1). Anglii și olanzii... îi și mai lăsară de capul lor. barițiu, p. a. i, 253. 2. adj. (În compuse, în forma olando) Olandez (2). La vistierie... alte monede nu sînt priimite, decît numai galbeni olando-înpărătești, ruble și sfanți (a. 1835). doc. ec. 589. – PI.: olanzi, -de. – Derivat regresiv de la numele propriu Olanda.