oland, ~ă smf, a [At: BARIȚIU, P. A. I 253 / Pl: ~nzi, ~e / E: drr Olanda] (Îvr) 1-4 Olandez (1-4).

OLAND, -Ă s. m. și f., adj. (Învechit, rar) 1. s. m. și f. Olandez (1). Anglii și olanzii... îi și mai lăsară de capul lor. barițiu, p. a. i, 253. 2. adj. (În compuse, în forma olando) Olandez (2). La vistierie... alte monede nu sînt priimite, decît numai galbeni olando-înpărătești, ruble și sfanți (a. 1835). doc. ec. 589. – PI.: olanzi, -de. – Derivat regresiv de la numele propriu Olanda.