2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocolaș2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 69r/30 / Pl: ~e / E: ocol + -aș] 1-2 (Șhp) Îngrăditură (mică). 3 Staul. 4-5 (Șhp) Curte (mică).

ocolaș1 sm [At: (a. 1773) URICARIUL, I, 23 / Pl: ~i / E: ocol + -aș] (Iuz) 1 Conducător administrativ al unui ocol (13-14). 2 Încasator de impozite. 3 Locuitor al unui ocol (13-14).

OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.

OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.

OCOLÁȘ1, ocolași s. m. (Ieșit din uz) Căpetenia, conducătorul administrativ al unui ocol (6). Nu se satură iadul De strîns ispravnici, ocolași, Popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.

OCOLÁȘ 2, ocolașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106.

OCOLÁȘ ~i m. ist. Conducător administrativ al unui ocol. /ocol + suf. ~aș

ocolaș m. 1. locuitor de plasă; 2. od. suprefect (în Moldova).

ocoláș m. (d. ocol și suf. ung. ). Vechĭ. Suprefect.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocoláș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocoláșe

ocoláș1 (conducător al unui ocol) (înv.) s. m., pl. ocoláși

ocoláș (ocol mic) s. n., pl. ocoláșe

ocoláș (conducător al unui ocol) s. m., pl. ocoláși


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ocoláș, ocoláși, s.m. (înv.) 1. subprefect. 2. locuitor de ocol (plasă).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCOLAȘU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezintă pereți abrupți, sub forma unor coloane.

OCOLAȘU MIC, vârf în masivul Ceahlău, la SE de vf. Ocolașu Mare. Alt.: 1.712 m.

Intrare: ocolaș (ocol)
ocolaș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocolaș
  • ocolașul
  • ocolașu‑
plural
  • ocolașe
  • ocolașele
genitiv-dativ singular
  • ocolaș
  • ocolașului
plural
  • ocolașe
  • ocolașelor
vocativ singular
plural
Intrare: ocolaș (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocolaș
  • ocolașul
  • ocolașu‑
plural
  • ocolași
  • ocolașii
genitiv-dativ singular
  • ocolaș
  • ocolașului
plural
  • ocolași
  • ocolașilor
vocativ singular
  • ocolașule
  • ocolașe
plural
  • ocolașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocolaș (ocol)

  • 1. rar Diminutiv al lui ocol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1.
      surse: DLRLC
    • Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ocol + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09

ocolaș (persoană)

  • 1. învechit Conducătorul administrativ al unui ocol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu se satură iadul De strîns ispravnici, ocolași, Popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ocol + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09