opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCOLAȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.

OCOLAȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.

ocolaș2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 69r/30 / Pl: ~e / E: ocol + -aș] 1-2 (Șhp) Îngrăditură (mică). 3 Staul. 4-5 (Șhp) Curte (mică).

ocolaș1 sm [At: (a. 1773) URICARIUL, I, 23 / Pl: ~i / E: ocol + -aș] (Iuz) 1 Conducător administrativ al unui ocol (13-14). 2 Încasator de impozite. 3 Locuitor al unui ocol (13-14).

OCOLAȘ 2, ocolașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106.

OCOLAȘ1, ocolași s. m. (Ieșit din uz) Căpetenia, conducătorul administrativ al unui ocol (6). Nu se satură iadul De strîns ispravnici, ocolași, Popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.

OCOLAȘ ~i m. ist. Conducător administrativ al unui ocol. /ocol + suf. ~aș

ocolaș m. 1. locuitor de plasă; 2. od. suprefect (în Moldova).

ocoláș m. (d. ocol și suf. ung. aș). Vechĭ. Suprefect.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocolaș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolașe

ocolaș1 (conducător al unui ocol) (înv.) s. m., pl. ocolași

ocolaș1 (conducător al unui ocol) (înv.) s. m., pl. ocolași

ocolaș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolașe

ocolaș (ocol mic) s. n., pl. ocolașe

ocolaș (conducător al unui ocol) s. m., pl. ocolași

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ocolaș, ocolași, s.m. (înv.) 1. subprefect. 2. locuitor de ocol (plasă).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCOLAȘU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezintă pereți abrupți, sub forma unor coloane.

OCOLAȘU MIC, vârf în masivul Ceahlău, la SE de vf. Ocolașu Mare. Alt.: 1.712 m.

Intrare: ocolaș (ocol)
ocolaș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocolaș
  • ocolașul
  • ocolașu‑
plural
  • ocolașe
  • ocolașele
genitiv-dativ singular
  • ocolaș
  • ocolașului
plural
  • ocolașe
  • ocolașelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ocolaș (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocolaș
  • ocolașul
  • ocolașu‑
plural
  • ocolași
  • ocolașii
genitiv-dativ singular
  • ocolaș
  • ocolașului
plural
  • ocolași
  • ocolașilor
vocativ singular
  • ocolașule
  • ocolașe
plural
  • ocolașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocolaș, ocolașesubstantiv neutru

  • 1. rar Diminutiv al lui ocol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. DLRLC
    • format_quote Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106. DLRLC
etimologie:
  • Ocol + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

ocolaș, ocolașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Conducătorul administrativ al unui ocol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu se satură iadul De strîns ispravnici, ocolași, Popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168. DLRLC
etimologie:
  • Ocol + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.