3 definiții pentru Neagu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEAGU, Theodor Anton (n. 1932, Giurgiu), paleontolog român. M. coresp. al Acad. (1993), prof. univ. la București. Organizator (din 1962) al primei colecții de micropaleontologie din România. A descris cristalinidele – o nouă familie de foraminifere și alte genuri și specii noi de moluște, brahiopode și foraminifere. Manuale („Micropaleontologie”, „Protozoare”, „Metazoare”).

NEAGU, Fănuș (1932-2011, n. Grădiștea de Sus, Azi Grădiștea, jud. Brăila), scriitor român. M. coresp. al Acad. (1993). Director al Teatrului Național „I.L. Caragiale” (1993-1996). Proză cu virtuți metaforice (volumele de povestiri „Somnul de la amiază”, „Dincolo de nisipuri”, „Vară buimacă” și romanele „Îngerul a strigat”, „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”), cultivând pitorescul, întâmplarea extraordinară, observația socială. Teatru („Echipa de zgomote”, „Scoica de lemn”). Publicistică („Cronici de carnaval”, „Cartea cu prieteni”). Scenarist și cronicar sportiv.

NEAGU scurtare din srb. blg. Neago/mir, slav < sl. нѣгa „curatio infantis”, „alintare” (Mikl; în Lex, Paleosl., „ευφροσύνη, voluptas”) pt. f. Neaga; cf. și subst. neagă (-rea). I. A. Formele străine: 1. Neagomir moșn. (AO X 130; 16 B 112, II 41 etc.); cu fiul său Mir (Hur); Negomir (17 B II 237) -u s. 2. Neagoslav, boier sec. XVI (PGov f° 10 vo); -a f. (C Ștef); – fiica lui Neagoe (17 B I 249) și Negoslava, j-ță olt. (Ins 211). B. Formele scurtate: 1. Neag (Dm; C Ștef; Sur I; Moț; Puc; 16 B II 377); Neagu, -l frecv. (Dm; Ștef; Paș); vlah din Serbia (DR IV1). 2. Neagă b. (Flor 84; Moț); Neaga f. (Dm), nume extrem de frecvent; Niaga f. (C. Ștef). 3. Neagăș și Neagășești ss. (Dm). 4. Neagoș, ard., 1726 (Paș); -u t,; Negoșoae (17 B III 382) și Negoșina t, ambele I n. maritale. 5. Negușeni s. 6. Neagole b. (16 B III 211); -a (17 B I 168, III 540); -a, munt., 1580 (BCI V 181); Negolea b., pren. (AO VI 425; 16 B IV 283); – t. (16 B II; – f. (16 B III 36). 7. Neagoe Vvd.; frecv., munt. și mold. (Dm; Paș) etc. 8. + -oniu: Negoane s. (Dm; Ștef). 9. + -oiu: Neagoi (Ard II 174); -u b., 1428 (Ț-Rom 152); Negoi b. (CL); – iuzbașa (BCI V 207);Negoiu b. (17 B II 91); – b. și t. (Drj 28); – popa (16 B II 187); – Cristea (C 10 Ștef); – t., m-te în Culmea Făgărașului; Negoae f. (Tec I) și Negoioasa t., ambele din n. maritale; Nego/escu, boier (R Gr) și frecv. act.; -ești t. 10. Negoil, -ă (17 B II 319, III 422) – mold; 11. Negoit pren. (P12 fila 21; 16 B II 335); -ul (Tis); -a j-să (AO VIII 5). 12. Negoiț (Tec II); (Hur; Dem); -escu, act. 13. Contaminat cu subst. „negoț”: Neagoță, olt. (Sd XXI 309) și Negoțu b. (17 B III 477); cu afer. v. Goță. 14. + -otă: Neagot/ă b., 1400 (Ț-Rom 79); – mold. (Dm); -u s.; v. și Negotă < Neg. 15. +-uș, or: Negușor b. (Dm), sau < subst. neg. 16. + -uit < -ui + -it: Neguit diac (Cat); f. (16 B IV 416); -escu (17 B I 409). 17. Neguiță olt., 1526 (AO XVIII 439); – olt., 1670, (Sd V 309) probabil < Negoiță; Neguița j-ța (16 B I 2). 18. Neagovan, munt., 1608 (SD VII 271); Negovan b. (13-15 B 252); -ul (Petr 15). 19. Neagouți și Negăuți ss. (Dm). 20. Neaghișești și Neaghinți ss. (Dm). 21. + bani: Neagobani (16 B I 60) sau cu v > b < Neagovani II. + -șa, -șu: A. 1. Neagșu, Neagșe (C Ștef). 2. Negșe b. (Ștef). 3. Neagșa f. (Dm; Ștef; Bîr I; Sd XVI 157); Niagșa f. (17 A V 7; Ard II 172) și Negșa f. B. Grupul trece în cu, sau fără influența blg. Heкшa, încă din sec. al XV-lea: Neacșu și Neacșa (Dm); Niacșea fiica Neagăi (16 A II 103). 2. Necșa b., jupan (16 B III 231); – b., dobr. (RI XI 205); Necș/ești, -ani ss. (Dm). 3. Cu -ea > a: Nacșa f. (Sd XV 28). 4. Necșoiu (Sd XI 57); – mold. (Sd XXI). 5. Neacșori b., olt. (AO XVIII 127). 6. Necșulea, N.; Necșuleu, R. (VT). 7. Necșat b. (16 B IV 187; BCI V 208; 17 B II 380-393, III 309). 8. Necșuța f. (Acte Sc; R Gr 344). III. Cu g > h: 1. Nehoi, socotit ca variantă a lui Neagoi – Negoi (E. Petrovici, SCL V 25, cf. și M. Sala, în Contributions onomastiques, p, 90). Fonetismul g > h nefiind obișnuit în Muntenia – numele Nehoi și Nehoiaș (tt. în r. Cislău) au fost puse în relație și cu neaua, mai ales că în doc. latino-ungare din sec. XIII Carpații meridionali se numesc montes nivium; cf. și toponimele: Neavățu, Valea Neaură etc. Aceste forme apar și ca n. de persoană: 2. Năhuiul, C-tin (Hur 99). 3. Neahoi, T., act. 4. Nehoiu, Gh. (MO 10 febr. 1949). IV. Ca unul dintre cele mai frecvente nume laice, Neagu intră în grupa celor pasibile de afereză, producînd următoarele scurtări: 1. Din Neagoe: Goe (Sd XVI) frecv. și act,; Goești s.; Goescul (Tec I; Arh; Î Div); marital: Goeoae = Goiuae Anghelina 1589 (C Neamț 9; 17 A V 6, 283). 2. Din Neagoia: Goia b. (Sd XI 88; Ard; Moț; Paș 1680; 16 B I 79, II 97, 375; 17 B II 329; Sd V 173, XXII etc.) și s. Cf. și srb.-cr. Goja ipoc. la Goisav < goj „pace”, etim. Pașca (după Mikl. și Weig.), o simplă coincidență. 3. Din Negoiu: Goiul (Bîr I; C Bog). 4. Din Negoian: Goian frecv. (Dm; Ștef; Băl III; Tec I; Sd XVI); – pren., mold. (P14 fila 17); -u (Hur); Goean (C Ștef; Arh); Goiana și Goioasa ss.; Goenescul (Dm; Ștef). 5. Din *Negoicea: Goicea (Pom; 16 B I 151; 17 B II 201) și s.; Goicelul s.; Goicilă (16 B V 62); – țig. (17 B IV 69). 6. Din Negoilă: Goilă, ard., 1632 (Paș); – Ionaș (Met 271). 7. Din Negoiță zis și Goițea Cazacul (BCI XI 77); Goița b. (16 B VI 296). 8. Din Neagolea: Golea v. Gol. 3. 9. Din Neagoșu: Goșul și Goșa v. Goșu. 10. Din Negușeni s., mold., prob. cu afer.: Gușu v. acesta.

Intrare: Neagu
Neagu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Neagu