PENÍȚĂ, penițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pană¹; penișoară. 2. Placă de metal, mică și concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau fixată la un toc sau stilou, folosește pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare (Myriophyllum spicatum și verticillatum). – Pană¹ + suf. -iță.

PENÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la pană) 1) Lamă mică concavă de metal, cu vârf ascuțit și despicat, care, fixată la un toc și muiată în cerneală, servește la scris. ~ de aur. ◊ Ce-i scris cu ~a nu tai cu bărdița ce e scris, scris rămâne. 2) Plantă erbacee cu frunze penate, capilare și cu flori alburii, care crește în apele stătătoare; vâsc-de-apă. /pană + suf. ~iță

peníță s. f., g.-d. art. peníței; pl. peníțe

PENÍȚĂ s. v. colilie, penișoară.

PENÍȚĂ s. (BOT.; Myriophyllum spicatum și verticillatum) (reg.) brădiș, prisnel, prusten, mălura-bălții, vâsc-de-apă.

MYRIOPHYLLUM L., MIRIOFILUM, fam. Haloragidaceae, gen originar din America Centrală și de S, cu cca 40 specii, perene, acvatice, submerse. Flori (pe tip 4, rar pe tip 2, 2-8 stamine) obișnuit monoice, albe sau roșietice. Frunze adînc-penat-partite cu segmentele setacee, așezate în spirală pe tulpinile ramificate.

Myriophyllum brasiliense Cambess. (syn. M. proserpinacoides Gill.), specie cu frunzele submerse, simplu-penate (8-20 segmente), cele plutitoare verzi-albăstrui, penate, în verticil, mai mari.

Myriophyllum spicatum L., specie care înflorește vara. Flori albe, în verticile grupate în spice alungite, drepte. Bracteele inferioare adînc-divizate; cele superioare întregi, ceva mai scurte decît florile. Plantă erbacee, perenă, cu 4 frunze în verticil.

Myriophyllum verticillatum L., specie care înflorește vara. Flori albe, în verticil, la baza frunzelor sau în spice erecte, terminale. Bractee penat-sectate, de cîteva ori mai lungi decît florile. Frunze (5) în verticil. Plantă perenă.