PENIȚĂ, penițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pană¹; penișoară. 2. Placă de metal, mică și concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau fixată la un toc sau stilou, folosește pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare (Myriophyllum spicatum și verticillatum). – Pană¹ + suf. -iță.

PENIȚĂ ~e f. (diminutiv de la pană) 1) Lamă mică concavă de metal, cu vârf ascuțit și despicat, care, fixată la un toc și muiată în cerneală, servește la scris. ~ de aur. ◊ Ce-i scris cu ~a nu tai cu bărdița ce e scris, scris rămâne. 2) Plantă erbacee cu frunze penate, capilare și cu flori alburii, care crește în apele stătătoare; vâsc-de-apă. /pană + suf. ~iță

peniță s. f., g.-d. art. peniței; pl. penițe

MYRIOPHYLLUM L., MIRIOFILUM, fam. Haloragidaceae, gen originar din America Centrală și de S, cu cca 40 specii, perene, acvatice, submerse. Flori (pe tip 4, rar pe tip 2, 2-8 stamine) obișnuit monoice, albe sau roșietice. Frunze adînc-penat-partite cu segmentele setacee, așezate în spirală pe tulpinile ramificate.

PENIȚĂ s. (BOT.; Myriophyllum spicatum și verticillatum) (reg.) brădiș, prisnel, prusten, mălura-bălții, vâsc-de-apă.

PENIȚĂ s. v. colilie, penișoară.