2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

mușat, ~ă a [At: FRÎNCU-CANDREA, M. 103 / Pl: ~ați, ~e / E: cf arm mușat] (Trs) (Termen de alintare pentru un copil mic) Frumos.

mușat a. Mac. frumos: mușatul mamei. V. mușățel.

Etimologice

mușat (-tă), adj. – Frumos, drăguț. – Mr., istr. mușat. Din frumos, prin intermediul lui frumușat și dintr-o deformație infantilă de tip expresiv, ca mumușat (Tiktin; REW 3450; Graur, BL, V, 70), cu reducție ca în (ma)mă-ta, (mă)măligă, (ma)morniță etc. Der. din lat. musteus „tînăr” (Giuglea, Dacor., III, 767; REW 3450N) nu este probabilă. În Trans. și înv. în toată dacor., cf. numele Mușat.Der. mușețel, s. m. (romaniță, Matricaria chamomilla). Din rom. provine mag. musacól (Edelspacher 19).

Enciclopedice

MARGARETA (MUȘATA) (sec. 14), mama domnului Moldovei Petru I. A sprijinit propaganda catolică în Moldova. De numele ei este legată denumirea dinastiei Mușatinilor.

MUȘAT, Gheorghe (?-1917), caporal de grăniceri. A căzut eroic în luptele de la Oituz.

PETRU (PETRU MUȘAT), domn al Moldovei (c. 1375-c. 1391). Fiul Margaretei (Mușata). S-a preocupat de dezvoltarea economică a Moldovei, a bătut prima monedă din istoria țării și a ridicat importante cetăți (Șcheia, Neamț și Suceava). A stabilit capitala țării la Suceava. După un conflict cu feudalii poloni, pe care i-a înfrânt în Țara Șepenițului, a acceptat suzeranitatea regelui Vladislav Iagełło, pentru a preîntâmpina un eventual atac al ungurilor. A întreținut relații de prietenie cu Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești.

Sinonime

MUȘAT adj. v. arătos, chipeș, frumos.

mușat adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FRUMOS.

Regionalisme / arhaisme

mușát, -ă, mușați, -te, adj. (arh.) Frumos, drăguț. ■ (onom.) Mușat, nume de familie în jud. Maram. (Sec. XIV). – Cf. arm. mușat (MDA).

mușat, -ă, adj. – (arh.) Frumos, drăguț. ♦ (onom.) Mușat, Musat, nume de familie (28 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XIV (Mihăilă, 1974). – Din frumos, printr-o deformație infantilă de tip expresiv, ca mumușat sau *frumușat (DER); cuv. autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970); cf. arm. mușat (MDA).

Tezaur

MUȘAT, -Ă adj. (Prin vestul Transilv.; termen de alintare pentru un copil mic) Frumos. Mușat pilu mamii. FRÎNCU-CANDREA, M. 103. ◊ (Substantivat) Nu plînge, mușatul mamii. id. ib. – Pl.: mușați, -te. – Probabil de la *frumușat. Cf. arom. m u ș a t.

Intrare: Mușata
Mușata
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mușat
mușat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușat
  • mușatul
  • mușatu‑
  • mușa
  • mușata
plural
  • mușați
  • mușații
  • mușate
  • mușatele
genitiv-dativ singular
  • mușat
  • mușatului
  • mușate
  • mușatei
plural
  • mușați
  • mușaților
  • mușate
  • mușatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)