motoca v vz motoci

motoci [At: PAȘCA, GL. / V: (cscj) ~ca / Pzi: ~cesc / E: nct] 1 vr (Trs; d. fructe) A se strivi. 2 vt (Reg; îf motoca) A argăsi.

Motoc, -a, -i, -ești v. Timotei II B 7.

MOTOCÁ vb. I v. motoci.

MOTOCI vb. IV. 1. R e f l. (Prin Transilv.; mai ales despre fructe) A se strivi, a se terciui. Cf. PAȘCA, GL. Perele i s-o motocat în straiță. mat. DIALECT, I, 81. 2. T r a n z. (Regional; în forma motoca) A argăsi (Petreștii de Jos-Turda). ALR II 6 615/250. – Prez. ind.: motocesc. - Și: motocá vb. I. – Etimologia necunoscută.