MOTOCI vb. IV. 1. R e f l. (Prin Transilv.; mai ales despre fructe) A se strivi, a se terciui. Cf. PAȘCA, GL. Perele i s-o motocat în straiță. mat. DIALECT, I, 81. 2. T r a n z. (Regional; în forma motoca) A argăsi (Petreștii de Jos-Turda). ALR II 6 615/250. – Prez. ind.: motocesc. - Și: motocá vb. I. – Etimologia necunoscută.