MÓRĂ s.f. Durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. [< lat. mora].

MÓRĂ s. f. (în prozodia latină) durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. (< lat. mora)

*móră s. f., g.-d. art. mórei; pl. móre

móră s. f., g.-d. art. mórei; pl. móre

moré, (mări, măre), interj. – (înv.) Cuvânt care exprimă mirarea, uimirea, admirația; măre: „More, voinicule” (Antologie, 1980). „Apoi zicem more la un om tare frumos” (Papahagi, 1925). Semnalat doar în Maramureș. – „Mi se pare a fi schimonosirea lui măre!” (Țiplea, 1906); var. a lui măre, cuvânt autohton, prelatin, cf. alb. mojë, more.

more, interj. – Măre: „More, voinicule” (Antologie 1980). „Apoi zicem more la un om tare frumos” (Papahagi 1925). – „Mi se pare a fi schimonosirea lui măre!” (Țiplea 1906).

MORE [mo:], Henry (1614-1687), filozof și teolog englez. Unul din liderii „platonicienilor de la Cambridge”. Inițial, receptiv la filozofia lui Descartes, a combătut totuși, în spiritul platonismului creștin al Renașterii, noua viziune științifică asupra lumii („Antidot împotriva ateismului”, „Echiridion Ethicum”, „Dialoguri divine”).

MORE MAIORUM (lat.) după obiceiul strămoșilor – A trăi more maiorum.

MORUS (MORE [mo:]), Sir Thomas (1478-1535), gânditor umanist și om politic englez. Unul dintre întemeietorii socialismului utopic. Lord-cancelar (1529-1532). Fiind catolic, a refuzat să depună jurământ de credință regelui ca „șef suprem” al bisericii anglicane. Arestat, judecat și decapitat din ordinul lui Henric VIII, pentru că s-a împotrivit reformelor bisericești promovate de acesta. În lucrarea sa, „Utopia” (1516), a descris, în opoziție cu societatea engleză contemporană lui, o lume ideală, bazată pe toleranță și egalitate între toți membrii ei. Alte lucrări: „Viața lui Pico della Mirandola”, „Răspuns către Luther”. Canonizat (1935). Sărbătorit la 22 iun.