MÍDĂ s. f. v. midie.

MÍDIE s. f. Animal marin comestibil din încrengătura moluștelor, asemănător cu scoica, cu corpul închis între două valve ovale (Mytilus edulis). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Au găsit mulțime de stridii și midii. DRĂGHICI, R. 90/21, cf. BULETIN, F. (1843), 139²/24, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 675, COSTINESCU, DDRF, ANTIPA, P. 278. La noi se mănîncă multe midii, preparate în diferite forme. BIANU, D. S. Cînd nu găsești midii, prinde loc și scoică (= cînd nu poți obține ceea ce dorești, te mulțumești și cu mai puțin). ZANNE, P. I, 553, cf. 136. - Accentuat și: midie. - Pl.: midii. - Și: (învechit) mídă s. f. LB, POLIZU, BARCIANU, V. – Din ngr. μύδι, tc. midye.

Midia f. 1. cap în Dobrogea, spre N. de Kiustenge; 2. oraș turcesc pe Marea-Neagră cu 6000 loc.

MIDIE, midii, s. f. Moluscă marină comestibilă, cu cochiliile aproape triunghiulare, de culoare brună-violacee (Mytilus edulis). [Acc. și: midie] – Din ngr. midi.

midă sf vz midie

midie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~dă / A și: midie / Pl: ~ii / E: ngr μύδι, tc midye] Moluscă asemănătoare cu scoica, cu corpul închis între două valve ovale, comestibilă (Mytilus edulis).

MIDIE, midii, s. f. Moluscă comestibilă de mare, cu corpul închis între două valve aproape triunghiulare, de culoare brună-violacee (Mytilus edulis). [Acc. și: midie] – Din ngr. mídi.

MIDIE, midii, s. f. Gen de moluscă de mare, comestibilă, cu corpul închis între două scoici ovale (Mytilus edulis). Au găsit mulțime de stridii și midii. DRĂGHICI, R. 90.

MIDIE ~i f. Scoică marină al cărei corp e comestibil. [G.-D. midiei; Sil. -di-e] /<ngr. mídi

midie f. soiu de scoici de mare bune de mâncat (Mytilus). [Gr. mod. MYDÌ].

mídie f. (ngr. mýdi, vgr. mýdion, dim. d. mys, șoarice; turc. midiè, midia). Un fel de scoĭcă netedă cafenie comestibilă care trăĭește pin marea Mediterană și se cultivă și pin ĭazurĭ (mýtilus). V. stridie.

midie (desp. -di-e) s. f., art. midia (desp. -di-a), g.-d. art. midiei; pl. midii, art. midiile (desp. -di-i-)

midie (-di-e) s. f., art. midia (-di-a), g.-d. art. midiei; pl. midii, art. midiile (-di-i-)

midie s. f. (sil. -di-e), art. midia (sil. -di-a), g.-d. art. midiei; pl. midii, art. midiile (sil. -di-i-)

midie (midii), s. f. – Moluscă comestibilă (Mytilus). Ngr. μύδι (Tiktin; Berneker, II, 55), cf. bg. mida, tc. midie (după Cihac, II, 675, rom. provine din tc.).

MIDIA, cap pe litoralul românesc al Mării Negre, situat la N de Constanța. Separă două tipuri esențiale de țărmuri: cel înalt, cu faleză (în S) și cel jos, cu plajă, cordoane, perinisipuri și lagune (în N). Aici debușează canalul Poarta Albă-Năvodari-Midia (ramificație a canalului Dunăre-Marea Neagră).