trifoiște sf [At: DDRF / P: ~fo~iș~ / V: (reg) traf~ / A și: ~ifoi~ / Pl: ~ti / E: trifoi + -iște] 1 Cultură de trifoi (1-9) Si: trifoi (29). 2 Loc semănat cu trifoi (1-9) Si: trifoi (30). 3 (Reg) Lucerniște. 4 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori albe-trandafirii, cu frunze compuse din trei foliole, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic Si: (reg) bobul-broaștei, plumânare, plumânea, trei-frați, trifoi (15) (Menyanthes trifoliata). 5 (Bot; șîc ~-colțurată, ~-cornurată) Ghizdei (Lotus corniculatus). 6 (Bot) Sovârf (Origanum vulgare).

TRIFOIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoiște] – Trifoi + suf. -iște.

TRIFOIȘTE ~i f. 1) Teren semănat cu trifoi; loc unde crește trifoi. 2) Plantă erbacee asemănătoare la frunză cu trifoiul, cu flori albe-trandafirii, dispuse în inflorescențe alungite, folosită în medicină datorită conținutului de substanțe tonice, antiscorbutice și febrifuge. [G.-D. trifoiștii] /trifoi + suf. ~iște

trifoiște s. f., g.-d. art. trifoiștii; pl. trifoiști

TRIFOIȘTE s. (BOT.; Menyanthes trifoliata) (reg.) plămânare, trei-frați, trifoi-amar, trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac.

TRIFOIȘTE s. v. ghizdei, ghizdei mare, sovârf.

MENYANTHES L., TRIFOIȘTE, fam. Gentianaceae. Gen cu o singură specie: Menyanthes trifoliata L. Gen originar din America de N, Asia Continentală, Europa, plantă erbacee, perenă, 25-30 cm înălțime, glabră, cu rizom gros. înflorește primăvara. Flori (caliciul cu 5 diviziuni, corolă infundibuliformă cu 5 diviziuni lanceolate, în interior lung-barbată, ovarul cu un singur stil, stigmat cu 2 lobi, 5 stamine) palid-rozee, în racem. Frunze trifoliate (cu foliole obovate), alterne, lung-pețiolate. Fruct, capsulă.