MARO adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. 2. S. n. Culoare maro (1). [Var.: maron adj. invar., s. n.] – Din fr. marron.

MARON adj. invar., s. n. v. maro.

maro ain [At: ALEXI, W. / V: ~n / E: fr marron] 1 a Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate Si: castaniu, brun-roșcat Vz cafeniu. 2 sn Culoare a castanei coapte, a cafelei măcinate.

maron¹, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr marron] (Frr) Animal domestic care a revenit în starea de sălbăticie.

maron² a vz maro

MARO adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din fr. marron.

MARON adj. v. maro.

MARO adj. invar. De culoarea castanei coapte; cafeniu, brun-roșcat.

MARO adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron].

MARON, -Ă adj. Animal maron = animal domestic care a revenit în starea de sălbăticie. [< fr. marron].

MARO adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

MARON, -Ă adj. (despre animale domestice) care a revenit în starea de sălbăticie. (< fr. marron)

MARO adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roșcată; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron

maro¹ adj. invar. (pantofi ~)

maro¹ adj. invar.

maro adj. invar.

maron adj. m., pl. maroni; f. sg. maronă, pl. marone

MARONI (în olandeză MAROWIJNE), fluviu în partea de N a Americii de Sud, la granița dintre Surinam și Guyana franceză; 720 km. Izv. de pe versantul nordic al M-ților Tumuc-Humac, din apropiere de granița cu Brazilia, curge pe direcția S-N și se varsă în Oc. Atlantic. Afl. pr.: Tapanahony. Cursul superior este numit Litani (în olandeză) și Itany (în franceză).

Maron, fiul unuia dintre preoții lui Apollo, pe nume Evanthes. Prin tatăl său se trăgea din însuși zeul Dionysus și, datorită acestui fapt, era pomenit și în ciclul dionisiac. Maron i-a dăruit lui Odysseus faimosul vin cu care eroul a reușit să-l îmbete pe ciclopul Polyphemus.

a i-o trage la cercul maro expr. (vulg. – d. bărbați) a practica sexul anal.

ochi maro expr. anus.

MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

maro adj. invar., s.n. 1 adj. invar., s.n. cafeniu, castaniu, <reg.> căfeștin, <vulg.> căcăniu. Are o geantă din piele maro. Maroul este o culoare care o avantajează. 2 adj. invar. (despre culori, obiecte, materiale etc.) maro-deschis = havan. A venit la petrecere într-un costum maro-deschis.

MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

MARO adj. invar. Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate; castaniu, brun-roșcat. V. c a f e n i u. Cf. ALEXI, W. Încăperea era mai mult lungă decît lată și avea o fereastră care da în geamlîc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. CĂLINESCU, E. O. I, 31. Fotolii în chip de farfurii adÎnCi diformate. . . ornamentează holul, cu tot felul de culori: verde, roș, maro. v. rom. iulie 1960, 67. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea descrisă mai sus. - Și: marón adj. invar. – Din fr. marron.

MARÓN adj. invar. v. maro.