3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

mărchiș, ~ă a vz mărcuș

mărcuș, ~ă a [At: DDRF / V: (reg) ~chiș / Pl: ~i, ~e / E: srb markuža „iapă brună”] (Pop; d. oi) 1 Alb cu botul negru sau fumuriu Si: bucălai. 2 Alb cu pete negre, galbene sau roșii pe bot.

mărcuș a. se zice de oile bucălăi. [Origină necunoscută].

Enciclopedice

MARCUS, Solomon (n. 1925), matematician român. M. coresp. al Acad. (1993), prof. univ. la București. Lucrări de analiză matematică, lingvistică și poetică matematică, semiotică, filozofia și istoria științei, matematica dezvoltării sociale („Noțiuni de analiză matematică”, „Lingvistică algebrică”, „Poetică matematică”, „Din gândirea matematică românească”, „Semiotica matematică a artelor vizuale”, „Paradoxul”, „Invenție și descoperire”).

MARCUS [má:kəs], Rudolph Arthur (n. 1923), chimist american de origine canadiană. Prof. univ. la Institutul Tehnologic din California. Cercetări fundamentale în domeniul reacțiilor chimice bazate pe transferul de electroni și al cineticii de reacție. Premiul Nobel pentru chimie (1992).

Mărc/uș, -uț, -uța v. Marcu 16, 17.

Sinonime

MĂRCUȘ adj. bucălai. (Oi ~.)

MĂRCUȘ adj. bucălai. (Oi ~.)

Tezaur

MĂRCHIȘ, -Ă adj. v. mărcuș.

MĂRCUȘ, -Ă adj. (Popular, despre oi) Alb cu botul negru sau fumuriu, b u c ă l a i (DDRF, TDRG, ȘĂINEANU, D. U., H IV 146, CHEST. V 76/55) ; cu botul pestriț (H V 223, com. din TURNU MĂGURELE, CHEST. V 75/32, 86, 91). [Berbecul] poate fi: alb, negru, mărcuș. H IV 270. Oile sînt: . . . mărcușe cu picuri roșii sau negre pe bot. ib. XI 5. - Pl.: mărcuși, -șe. - Și: (regional) mărchíș, -ă adj. CHEST. V 75/15. – Din scr. mrkuša „iapă brună”.

Intrare: Marcus
Marcus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Mărcuș
Mărcuș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărcuș
Intrare: mărcuș
mărcuș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărcuș
  • mărcușul
  • mărcușu‑
  • mărcușă
  • mărcușa
plural
  • mărcuși
  • mărcușii
  • mărcușe
  • mărcușele
genitiv-dativ singular
  • mărcuș
  • mărcușului
  • mărcușe
  • mărcușei
plural
  • mărcuși
  • mărcușilor
  • mărcușe
  • mărcușelor
vocativ singular
plural
mărchiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)