mărcuș, ~ă a [At: DDRF / V: (reg) ~chiș / Pl: ~i, ~e / E: srb markuža „iapă brună”] (Pop; d. oi) 1 Alb cu botul negru sau fumuriu Si: bucălai. 2 Alb cu pete negre, galbene sau roșii pe bot.

mărcuș a. se zice de oile bucălăi. [Origină necunoscută].

MĂRCÚȘ adj. bucălai. (Oi ~.)

MĂRCUȘ adj. bucălai. (Oi ~.)

MARCUS, Solomon (n. 1925), matematician român. M. coresp. al Acad. (1993), prof. univ. la București. Lucrări de analiză matematică, lingvistică și poetică matematică, semiotică, filozofia și istoria științei, matematica dezvoltării sociale („Noțiuni de analiză matematică”, „Lingvistică algebrică”, „Poetică matematică”, „Din gândirea matematică românească”, „Semiotica matematică a artelor vizuale”, „Paradoxul”, „Invenție și descoperire”).

MARCUS [má:kəs], Rudolph Arthur (n. 1923), chimist american de origine canadiană. Prof. univ. la Institutul Tehnologic din California. Cercetări fundamentale în domeniul reacțiilor chimice bazate pe transferul de electroni și al cineticii de reacție. Premiul Nobel pentru chimie (1992).

Mărc/uș, -uț, -uța v. Marcu 16, 17.