opțiuni

3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mălăieța [At: LB / V: (reg) ~ița / Pzi: ~țez / E: mălăieț] 1 vr (Pop; d. fructe sau legume) A deveni mălăieț (1). 2 vt (Reg; îf mălăița) A sfărâma.

mălăit1, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: mălai] (Reg) Mălăieț (1).

mălăița v vz mălăieța

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂLĂIEȚA vb. a se făinoșa, (reg.) a se mălăi. (Fructele s-au ~.)

MĂLĂIT adj. v. făinos, mălăieț.

MĂLĂIEȚA vb. a se făinoșa, (reg.) a se mălăi. (Fructele s-au ~.)

mălăit adj. v. FĂINOS. MĂLĂIEȚ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mălăieța, vb. tranz., refl. – 1. (ref. la fructe, legume) A zdrobi miezul prin presare. 2. (fig.) A bate pe cineva (Maram. din dreapta Tisei). – Din mălăieț (< mălai + suf. -eț ) (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MALAITA, insulă vulcanică în SE arh. Solomon (SV Oc. Pacific) la 80 km SE de ins. Santa Isabel și 50 km ENE de ins. Guadalcanal; 4.843 km2; 180 km lungime; lățime max.: 24 km. Relief predominant muntos, cu alt. max. în vf. Mount Ire (1.433 m). Păduri de mangrove. Plantații de cocotieri și arbori de cacao. Localit. pr.: Auki, Dala, Bina, Oteotea.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂLĂIEȚA vb. I. 1. R e f l. (Popular, despre unele fructe sau legume) A deveni mălăieț (1). Cf. LB, GHEȚIE, R. M., BARCIANU. Lasă perele să se mălăiețeze. Com. MARIAN. 2. T r a n z. (Regional ; în forma mălăița) A sfărîma. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Prez. ind.: mălăiețez. – Și: (regional) mălăițá vb. I. – V. mălăieț.

MĂLĂÍT1, -Ă adj. (Regional) Mălăieț (1). Cf. PONTBRIANT, D. Pere mălăite. L. COSTIN, GR. BĂN. 132. - Pl.: mălâiți, -te. – V. mălăi.

MĂLĂIȚA vb. I v. mălăieța.

Intrare: Malaita
Malaita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mălăieța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mălăieța
  • mălăiețare
  • mălăiețat
  • mălăiețatu‑
  • mălăiețând
  • mălăiețându‑
 singular plural
  • mălăiețează
  • mălăiețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mălăiețez
 (să)
  • mălăiețez
  • mălăiețam
  • mălăiețai
  • mălăiețasem
a II-a (tu)
  • mălăiețezi
 (să)
  • mălăiețezi
  • mălăiețai
  • mălăiețași
  • mălăiețaseși
a III-a (el, ea)
  • mălăiețează
 (să)
  • mălăiețeze
  • mălăieța
  • mălăieță
  • mălăiețase
plural I (noi)
  • mălăiețăm
 (să)
  • mălăiețăm
  • mălăiețam
  • mălăiețarăm
  • mălăiețaserăm
  • mălăiețasem
a II-a (voi)
  • mălăiețați
 (să)
  • mălăiețați
  • mălăiețați
  • mălăiețarăți
  • mălăiețaserăți
  • mălăiețaseți
a III-a (ei, ele)
  • mălăiețează
 (să)
  • mălăiețeze
  • mălăiețau
  • mălăiețară
  • mălăiețaseră
mălăița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mălăit
mălăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălăit
  • mălăitul
  • mălăitu‑
  • mălăită
  • mălăita
plural
  • mălăiți
  • mălăiții
  • mălăite
  • mălăitele
genitiv-dativ singular
  • mălăit
  • mălăitului
  • mălăite
  • mălăitei
plural
  • mălăiți
  • mălăiților
  • mălăite
  • mălăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)