leț și leaț (ea dift.) n., pl. urĭ (orig. comună cu ung. léc, rut. pol. lata, sîrb. letva, d. germ. latte, vgerm. latta, de unde și fr. latte și it. latta. V. corlată). Mold. Lemnu orizontal care e fixat pe stîlpiĭ zaplazuluĭ și susține scîndurile. (Și la acoperiș se pun lețurĭ). – În Munt. est laț și lanț, în Trans. laț [m.], în Munt vest, Olt. lăntéț. Și pázie (Mold.). V. cușac.

leț, léțuri, s.n. (reg.) șipcă, fâșie de lemn pentru construcții.

leț, lețuri, s.f. – (reg.) Șipcă, stinghie de lemn. – Din magh. léc „șipcă”, ucr., pol. lata, srb. letva < germ. Latte, vgerm. latta (Scriban; v. și Țurcanu, 2005).

leț, -uri, s.f. – Șipcă, stinghie de lemn. – Din magh. léc; Cf. germ. Latte (Țurcanu 2005).

*LET cf. subst. leat, din expresia slavă diplomatică slavă въ лѣтъ „în anul” prin care se datau actele vechi. 1. Leatu, P. Gh. ar. (Cat gr. I). 2. Leatea b. (Cat). 3. Letea b. (Dm); – Dan (17 B III 619) și Lelești ss,