JÚGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania și ulterior în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată formei și prin bogăția ornamentației cu motive vegetale. [Pr.: ĭúgăndștil, iúgăndstil] – Cuv. germ.

jugendstil sn [At: DN³ / P: iugănstil / E: ger Jugendstil] Curent artistic în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea în Germania și apoi în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată esențializării formei și prin bogăția decorației cu motive vegetale.

JUGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania și apoi în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată esențializării formei și prin bogăția decorației cu motive vegetale. [Pr.: iúgăndstil] – Cuv. germ.

JUGENDSTIL s.n. Tendință, manieră neobarocă de la sfârșitul sec. XIX, care acorda o mare importanță efectelor decorative, cultivând cu predilecție exuberanța decorului vegetal, arabescul floral și raporturile de culoare alese arbitrar. [Pron. iugend-. / < „Jugend” – revistă din München].

JUGENDSTIL [IÚGĂND-] s. n. tendință, manieră neobarocă de la sfârșitul sec. XIX, care acorda o mare importanță efectelor decorative, cultivând cu predilecție exuberanța decorului vegetal, arabescul floral și raporturile de culoare alese arbitrar. (< germ. Jugesndstil)

!Jugendstil (stil în artă) (germ.) [pron. ĭugăndstil] (desp. -gend-stil) s. propriu n.

Jugendstil (germ.) [pron. ĭugăndștil/stil] (gend-stil) s. n.

JUGENDSTIL [júgəndstil] (cuv. germ.; Jugend, titlul unei reviste) s. n. Curent artistic manifestat în Germnaia în grafică, arta decorativă, pictură, arhitectură, la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20. Este echivalent cu modern-style-ul și art nouveau. Reprezentanți: F. Stuck, W. Trübner, M. Klinger, H. Obrist, A. Endell. V. și arta 1900.