7 definiții pentru Isaia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Isaia m. primul dintre marii profeți (700 a.Cr.).

Isaia-dănțuiește smi [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: I-sa-i-a- / E: nct] 1 Cântare care se interpretează la sfârșitul ceremoniei cununiei și care începe cu aceste cuvinte. 2 (Îlv) A cânta (sau a juca) ~ A se cununa.

Isaia-dănțuiește n. 1. imn cântat la sfârșitul cununiei: azi cântăm Isaia-dănțuiește împreună AL.; 2. hora nunții: am jucat Isaia când cu răsmerița AL.; 3. fam. căsătorie: m’am jertfit pe altarul lui lsaia-dănțuiește AL.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Isaia (sec. 8 î. Hr.), primul dintre cei patru mari profeți ai lui Israel, apărător fervent al monoteismului și inițiator al profețiilor despre venirea lui Mesia. Este numit și Evanghelistul Vechiului Testament. Bis. îl prăznuiește la 9 mai. ♦ Carte a Vechiului Testament (66 cap.), care cuprinde în partea întâi profeții și cuvântări rostite în diferite împrejurări, iar în partea a doua profeții despre mângâiere și îndemnuri profetice. Scopul cărții este consolator, pentru care Isaia se numește și profetul „îndurării divine”.

ISAIA (sec. 8 î. Hr.), primul dintre cei patru mari profeți. Apărător frecvent al monoteismului. A fost primul care a făcut prorocirile despre venirea unui mântuitor (Mesia). Numit și Evanghelistul Vechiului Testament. Prăznuit la 9 mai. ◊ Cartea lui I. = carte a „Vechiului Testament” (66 cap.) care cuprinde în prima parte profeții și cuvântări rostite în diverse împrejurări, iar în cea de-a doua parte, profeții de mângâiere și îndemnuri profetice.

ISAIA, ebr. Yshayâh « Iahve e mîntuirea » (etim. Tagl). 1. Isaiea, frecv. (Dm; Ștef; Isp VI2); Isaiescul (Dm); Isăescul (Ștef. Isp VI2); – Duma (16 A I 75). 2. Cu afer.: Saiia (Ard; Saia pitar mold., 1689 (Sd V 86; VII337); Saie Negrilă (BCI IV169); Saești s. (Dm). 3. Prob. prin aspirație: Sahiia, Alex., scriitorul. 4. Săia, R. (VT); Saica (RS 78). 5. Isai (Ștef); -u (ib; C Bog; 16 A I 3). 6. Isaico (Ștef; Sd XVI; 17 A II 304 etc.); Isaicu (Paș; Sur XXII); Isaicani s.; Isăicuța b. (Sur IV). 7. + Isav (fratele lui Iacov): Isau (Hur); Isavca (Pom). 8. Isăilă (Sur III și IV; Isp II2); Săilă, I. (Isp V2); Isail răzeș (16 A III 342); – Vulpaș (Cat mold II). 9. + Irimia, sau prin disimilare: Isimia, fata Helgiului (Sur III). 10. Prob. Isanie, Mîrza (Isp VI2); isa, On (Ard II 123).

isaia-dănțuiește s. m. invar. Cântare bisericească spre sfârșitul slujbei cununiei și a hirotoniei, care începe cu aceste cuvinte. – Din Isaia + dănțui.

Intrare: Isaia
Isaia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Isaia