2 intrări

5 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IRINA, numele a trei împărătese bizantine. Mai importantă este I. (c. 752-803), soția împăratului Leon IV, regentă (din 780) în timpul minoratului fiului ei Constantin VI și împărăteasă (790; 797-802); a restabilit cultul icoanelor în urma Sinodului de la Niceea (787). Detronată și exilată în insula Lesbos. Canonizată.

IRINA gr. Eἰρήνη „pace”. 1. Irina f. Irinel, ipoc. feminin act.: Irinești s.; cu afer.: Rina. ar. (Fărș). 2. Irinoi, I (CL). 3. Irinca (Mar); – Ion, ard. (Var 20). 4. Erenuc = Iraniuc, Gr., răzeș (Vit B 28). 5. Erina (C Bog); 16 A I 206 și II 16; Mar; Ard etc.); Erini (Ins. 320); Erena (Tec I: Isp I2); cu afer.: Reni b. (BCI I). 6. Hirină (Mar). 7. Orena f. (17 A V 215) cu fon. slav.

Irina Prenume feminin frecvent astăzi, Irína reproduce vechiul gr. Eiréné sau Eiréna, a cărui semnificație era clară pentru că substantivul corespunzător eiréne înseamnă „pace”. Ca nume propriu, Eirene este foarte vechi în Grecia (apare în Teogonia lui Hesiod) și aparține mitologiei, Eiréne, Eunomia („disciplină”) și Dike („dreptate”) sînt binecunoscutele chore, fiice ale lui Zeus și ale lui Themis, care ocrotesc vegetația sau păzesc locașurile cerești din Olimp, chemînd sau alungind norii ce le învăluie. Devenită zeiță a păcii, Eiréne era celebrată atît la Atena cît și la Roma, orașe în care avea altare și temple. Alături de numele feminin, vechii greci foloseau și masc. Eirenáios „dedicat” (redat în latină prin Irinaeus sau Irineus, formă păstrată în limbile apusene). La popularitatea numelor a contribuit și sensul mistic pe care l-a căpătat cuvîntul grecesc (dintre cei 25 de termeni folosiți în Septuaginta pentru a traduce ebr. șalom „pace”, eirene este cel care se impune). Pătrunse în onomasticonul creștin prin cultul unor numeroși martiri sau sfinți și devenite calendaristice, numele se răspîndesc în Europa, dar frecvența mult mai mare a fem. Irina în epoca modernă nu este străină de influența mitologiei grecești. Împrumutat din greacă, unde Eiréne se pronunța încă din primele secole ale erei noastre Irini, numele este vechi la popoarele slave vecine (la slavii de răsărit, de ex., forma populară Orina apare din sec. 11, iar la 1484, în pomelnicul de la Horodiște este atestat prin forma Irina, la sîrbi, croați Jérina apare la 1441); prin intermediul acestora vechiul nume grecesc pătrunde și la români, dar, deși este calendaristic, Irina n-a fost popular la noi în secolele trecute. Formele atestate în documentele noastre vechi (Erina, Orena, Irinca etc.) nu apar înainte de 1500; existența unei forme masc. Irinei sau Irinii (neatestată încă, dar normală, întrucît numele este calendaristic și apare la popoarele slave vecine) este probată de toponimul Irinești. Actualul Irin este refăcut din forma de feminin, frecventă la noi în ultima vreme, probabil și sub influența cultă occidentală (derivatul Irinel, deși are formă de masculin, este folosit numai pentru fete). ☐ Engl. Irene, fr. Irène, masc. Irénée, germ. Irene, masc. Irenäus, it., sp. Irene, masc. Irineo, magh. Iréneusz, Jernö, fem. Irén, Irina, Jerne etc., bg. Irina, Erina, masc. Irinéi, rus. Irina, Orina (popular Arina), masc. Irinéi, Irinii. ☐ Fiziciană și chimista Irène Joliot-Curie.Irene, cunoscut personaj feminin din Forsyte Saga de Galsworthy.

BURNAIA, Irina (1909-1997. n. Ciurari, jud. Teleorman), aviatoare română. Participantă (1935-1939) la mai multe raiduri transcontinentale (București-Entebbe; București-Ankara-Bagdad) și europene (București-Roma) și la numeroase concursuri internaționale de aviație. Una dintre primele pionierele aviației sportive din România.

CODREANU, Irina (1896-1985, n. București), sculptoriță română. Stabilită în Franța (1919). Elevă a lui Bourdelle și Brâncuși. Tinde spre forme epurate, sintetice, preocupată în același timp de finisarea prețioasă a materialelor („Pește”, „Cap de chinezoaică”).

Intrare: irina
irina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Irina
Irina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Irina