8 definiții pentru Interpol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERPÓL s. n. Nume dat organizației internaționale de poliție criminală. – Din fr. Interpol.

INTERPÓL s. n. Nume dat organizației internaționale de poliție criminală. – Din fr. Interpol.

INTERPÓL s.n. Poliție internațională, instituită în vederea combaterii eficace a delincvenței și criminalității pe plan mondial. [Cf. Inter(national) Pol(ice)].

INTERPÓL s. n. poliție internațională, în vederea combaterii eficace a delincvenței și criminalității pe plan mondial. (< fr., engl. Interpol)

Interpól s. n. Organism internațional de poliție criminală ◊ Interpolul e deseori imaginat ca un corp de superdetectivi, o ultrapoliție atotputernică.” Sc. 6 X 73 p. 6. ◊ „După cinci ani de cercetări, în care au colaborat carabinierii și poliția financiară italiană, Interpolul și F.B.I., s-a ajuns la depistarea unei organizații dominate de Mafia și având printre liderii ei pe celebrul G.B., «boss» renumit în rândul traficanților de droguri.” Sc. 1 V 74 p. 4. ◊ „Dosarele negre, analizate în cadrul dezbaterilor Adunării generale a Interpolului [...] pun în lumină statistici revelatoare cu privire la efectele luptei coordonate [...]” Sc. 22 X 78 p. 5; v. și Cont. 14 XII 79 p. 4, R.l. 10 III 82 p. 6 (abreviere din engl. Inter[national Criminal] Pol[ice Organization], care datează din 1956; cf. fr. Interpol; L. Seche în LR 2/75 p. 177; CD, DP; DEX, DN3)

INTERPÓL n. Poliție criminală internațională. /<engl. Inter[national]Pol[ice]


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTERPOL (International Criminal Police Organization), organizație internațională creată la Viena, în 1923, având ulterior sediul la Berlin (din 1938), Paris (din 1948) și Lyon (din 1989); are ca scop lupta împotriva criminalității internaționale, asigurarea și dezvoltarea asistenței reciproce a tuturor autorităților de poliție criminală, în cadrul legilor existențe în diferite țări afiliate și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului, stabilirea și dezvoltarea instituțiilor capabile să prevină și să reprime infracțiunile de drept comun. Inițial membră fondatoare, România s-a retras în 1950; cererea de reafiliere, prezentată în 1973, i-a fost aprobată.

Intrare: Interpol
substantiv propriu (SPM001S)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Interpol
  • Interpolul
plural
genitiv-dativ singular
  • Interpolului
plural
vocativ singular
plural

Interpol

  • 1. Nume dat organizației internaționale de poliție criminală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: