Ilarion (St.) m. introducătorul vieții monacale în Palestina și Siria (291-371).

Ilarion m. episcop de Argeș (1820), consilierul, intim al lui Tudor în mișcarea-i revoluționară (1777-1845).

ILARION (sec. 18), ieromonah și cărturar din Țara Românească. Călugăr la Dragomirna, Secu și Neamț, unde a avut o remarcabilă activitate de traducător și dascăl. A tradus din Sfinții Părinți, cea mai importantă fiind „Exameironul” lui Vasile cel Mare, însoțită de un lung comentariu original, care reprezintă primul tratat de cosmografie în limba română.

ILARION < gr. ’Iλαρίων < ἱλαρός „vesel” 1. – ep. de Argeș, 1821. 2. Larion mold. (Sd XI 77, 289; RI II 146); ard. (Ard II 161; Sd XV; Mar); fiul Ulianii, mold.; – Ticșa (CL); – din Vernești (17 B II 286); Lariĭon, ard. act. (Nepos). 3. Larior (Mar). 4. Cu met.: Ralion (Ard I 72; Sd XV 68). Rarion Pleșcar (Cat mold II). 5. Cu schimbarea p. fin. și afer.: Arianu, D.(IS 279). 6 + Leonte: Lăriontești s 1611 (Cat mold I).

Ilarion Pușcariu (1842-1922), arhiereu, n. în com. Sohodolul Branului, unul dintre tinerii trimiși de Andrei Șaguna pentru pregătire la universitățile din Apus, prof. la Inst. teologic-pedagogic din Sibiu, vicar al Arhiepiscopiei Sibiului și vicepreședinte al „Astrei”. A scris manuale de teologie și lucrări de istorie, printre care Mitropolia românilor ortodocși din Ungaria și Trans. (1900). Membru de onoare al Acad. Române, ales la 24 mai 1916.

CIOBANU, Ilarion (1931-2008, n. Tighina), actor român de film. Joc incisiv, natural („Setea”, „Răscoala”, „Columna”, „Ultimul cartuș”).

ILARION din Kiev (sec. 11), scriitor bisericesc rus. Mitropolit al Kievului (din 1051). Prin lucrarea sa „Cuvânt despre lege și fericire” a pus bazele literaturii culte ruse.