5 definiții pentru Ignatie

Ignatie (St.) m. părinte al Bisericii, episcop din Antiohia, martirizat la Roma între 107 și 115.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IGNATIE lat. Ignatius, în latina veche Egnatius, refăcut în raport cu ignis „foc”, prin etim. pop (Tagl). I. 1. „Ignatie zis Iuga, mare vist”. (Ștef). 2. Egnatie episcop (Mano 20). 3. Ignat, forma populară, „Ignatul porcilor”; escu; -eni, -ești ss. 4. Ihnat (Ard); mold., 1609 (Sd VI 58, XI 87). 5. Icnat (Ard); -e (Cand 147). 6. Igna (Moț); Ignea ban (P5; An Corn); Ignul (16 A IV 81). 7. Ignățel (Sur I); Igănăței s. II. Segmentat în: Ig-Natu. A. 1. Iga (Moț; Ard II 185; Paș). 2. Igul (Sd X; 16 B I 164); s. (Sd XXII). 3. Igoiu s. (Hur); Igoianul (Sd XXI); cf. și magh. iga „jug” și blg. Игa din еcлика „aglica” (după Weig). 4. *Igea > Igești (Gr. Buc); Igescu, I., mold. act.; Igiescu (Bîr I). B. 1. Nat, Valea lui, t. Nath, Teodor, ard., 1566 (Hurm XI 586) Nate, munt. (BG LIV 195); -a, ard. (Viciu) Natu (Drăg); – Florea, ard. -l (16 A III 7; 17 A II 416; Isp IV1). 2. + -in: Natin, I. (Isp III1); cf. și subst. (ard) nat „om”, „ins”. III. 1. Cont. cu magh. Ignacz: Ignați mar.; cu afer.: Nații, mar. (Ard I 200); Ignațu (17 B I 222); Națul, E. -mold. act.; Ignățel (Sur I); Ignăței s. 2. Prob. din ucr. Γнат (Grinc): Natco (17 A III 42) și Inațco, frate cu Grozav, mold., 1644 (BCI X 41). 3. Ognat dobr. (RI XI 210). Dovada segmentării sta în forma Nat și Nații din Ignat, pe cînd în ucr. Γнат s-a produs numai afereza lui I.

DARABANT, Ignatie (?-1805, n. Sălașu de Sus, jud. Hunedoara), episcop român unit de Oradea (1790-1805). Luptător pentru cauza românilor din Transilvania, a colaborat la redactarea memoriului Supplex Libellus Valachorum (1791). Contribuții la dezvoltarea învățământului românesc din Transilvania.

IGNATIE TEOFORUL (Sfântul) (?-c. 110), episcop al Antiohiei. Cunoscut pentru cele șapte scrisori (șase adresate mai multor comunități creștine, iar a șaptea lui Policarp, episcop al Smirnei) pe care le-a scris în timpul călătoriei spre Roma, unde, condamnat la moarte, avea să fie sfâșiat de fiare în arenă. Scrisorile sale, prin care povățuiește comunitatea creștină să se apere de influența gnosticismului, reprezintă o sursă de informații în privința credințelor bisericii creștine timpurii. Prăznuit la 20 dec.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Ignatie Teoforul (†107 d. Hr.), sfânt, episcop al Antiohiei, părinte apostolic, ucenic al sf. evanghelist Ioan. A fost condamnat la moarte în timpul împăratului Traian, fiind sfâșiat de fiare, pentru statornicia lui în credință. Se numește „teofor” pentru că spunea că poartă pe Dumnezeu în inima sa. A scris șase scrisori mai multor comunități creștine, precum și una lui Policarp al Smirnei. Bis. îl prăznuiește la 20 decembrie.

Intrare: Ignatie
Ignatie