Ianus m. vechiu rege divinizat al Lațiului, reprezentat cu două fete, una întoarsă către trecut și cealaltă către viitor.

Ianus, una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit în Latium în epoca de aur. După moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: în timp ce dușmanii se pregăteau să treacă peste zidurile Capitoliului, Ianus a făcut să țîșnească în fața lor un șuvoi fierbinte, care i-a silit să se retragă. În amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lăsa în timp de război porțile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se închideau. Ianus era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi.

Ianus, (în mitologia romană) zeu care veghea ușa sau poarta oricărei case particulare sau clădiri publice. Capul îi era reprezentat cu două fețe, una privind înainte și cealaltă înapoi. Luna ianuarie își are numele de la acest zeu.

IANUS 1. (În mitologia romană) Una dintre cele mai vechi divinități. Creatorul Universului și personificarea divină a oricărui început și sfârșit, a oricărei intrări sau ieșiri. Zeul porților și ocrotitorul drumurilor. Portarul vigilent al cetății, imaginat cu două fețe opuse, una privind înainte, alta înapoi, ca simbol al veghii totale, și ținând în mână o cheie și un toiag. I. era zeul protector al Romei, căruia îi erau închinate în prima zi a fiecărei luni și prima lună a anului solar (ian.). 2. Al zecelea satelit al planetei Saturn. Descoperit, în 1966, de astronomul francez A. Dollfus. Are diametrul de c. 350 km și se rotește pe o orbită circulară, situată în planul inelului, fiind cel mai apropiat de planetă dintre toți sateliții acesteia; perioada de revoluție: c. 18 ore.

Patulcius, denumire purtată de zeul Ianus în vreme de război, cînd porțile templului său erau în permanență larg deschise.

Quirinus 1. În mitologia romană, veche divinitate războinică, de origine sabină, identificată uneori cu zeul Mars, alteori cu Ianus. 2. Denumire purtată de Romulus după moarte, cînd a fost trecut în rîndul zeilor.

Ianuș v. Ioan VII A 1.

Ianus cu două fețe – Legenda spune că Ianus a fost primul rege al Romei; și întrucît i-a acordat ospitalitate lui Saturn, cînd acesta a fost alungat din Olimp de către fiul său Iupiter, a primit drept răsplată de la Saturn (sau Cronos, zeul timpului) darul de a cunoaște trecutul și de a prevedea viitorul. De aceea, romanii, în statui și pe monedele lor, îl prezentau cu două fețe (două capete lipite la occiput), una privind în trecut și alta înainte, spre viitor. Ovidiu spunea în glumă că lanus a fost singurul dintre zei care și-a văzut spatele. Din pricina acestei duble figuri, a devenit în scrisul literar și în limbajul obișnuit un termen pentru a desemna duplicitatea, sau mai clar: ceea ce, în graiul nostru, se și numește: „cu două fețe”, „taler cu două fețe” etc. MIT.