Iacov, ruda (vărul) lui Iisus, numit și „cel drept” sau „cel mic”. A făcut parte din cei 70 de ucenici aleși de Iisus (Luca 10, 1). Este primul episcop al Ierusalimului. A luat parte la Sinodul apostolic din anii 49-50, pe care l-a prezidat. A fost ucis cu pietre în anul 62 d. Hr. și este prăznuit la 23 octombrie și în prima duminică după Nașterea Domnului. ◊ Epistola sobornicească a sf. apostol Iacov v. epistolă.

Iacov, tatăl dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria și tutorele legal al lui Iisus Hristos.

IACOV (pe numele laic Ioan Antonovici) (1856-1931, n. sat Similișoara, jud. Vaslui), teolog român. M. de onoare al Acad. (1919). Episcop al eparhiilor Dunărea de Jos (1923-1924) și Huși (1924-1931). Autor al unor studii de istorie bisericească locală („Documente bârlădene”, „Documente ale fostelor schituri Orgoeștii, Bogdanița, Pârveștii, Cârțibașii și Mânzații din județul Tutova”).

IACOV (în „Vechiul Testament”), patriarh evreu. Fiul lui Isaac și al Rebecăi; frate geamăn cu Isav, răscumpără, prin vicleșug, de la fratele său, dreptul de prim-născut, cu toate că fusese născut al doilea. A primit, după lupta cu îngerul, numele de Israel. Părinte a 12 fii (Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Zebulon, Isahar, Dan, Gad, Așer, Neftali, Iosif, Veniamin), strămoși și căpetenii ale celor 12 seminții ale israeliților.

IACOV ebr. Ya’aqobh, „țiitor de călcîi”, „geamăn”, patriarh biblic, lat. Iakob. I. Forma ortodoxă: 1. Iacov, sătean (17 B III 54 etc.); -ești s. vechi; -escu; pl. feminin: Iacov/ile s ca Toancele > Anton; s.; -iță, olt. (Cand 146); -ache (Arh). 2. Cu afer.: Covu act.; Cova (Tel 58); Covan (Cand 146). 3. Cu afer.: și suf. -lea: Covlea (Gorj 94). 4. Vuță, act. Cu apoc. sau schimbarea fin. -ov, tratată ca suf.: a) Iacul (17 B I 282); b) Iacă, Mărie (Ard II 104); c) + -in: Iacin șoltuz (16 A IV 238). d) Iacoș vist. (Isp I¹ – Iacuș (Dm); – vist. (C Ștef; 16 A I 85); Ecușani s. (16 A I 85); azi Icușeni; Icușești s. (Dm). e) Iacșa, olt. (Tis 379); – căp. zis și Iasco, Iașca (AO III 10, 332); Iacșa din Suceava f. (Sur XXI); f) Iaxa, M (Met 172); formele e și î sînt sîrbești. 6. + Codin: Iacodin (G Roș 69; Sur XXI; Arh). II. Forma lat.-cat. 1. Iacob (Ștef); -escul, Luca (Ștef) zis și Ecobescul (C Ștef); -eni, -ești, -oaia ss.; -an (Buc); -ică, -uț (Cand 146); Iacobăscul, Fetea (16 A I 75). 2. Cu afer.: Acob (17 B I 491). 3. + -an: Iecobăn (CL); Icoban(CL). 4. Cu afer.: Coban (Sd XXII 334; Isp III¹). 5. + -oniu; Iecoboń, hațeg (Cand 146). 6. + -ici: Ecobici (Tg. Jiu). 7. Cu afer. și alte sufixe: Cobeș, Neagul (Sur XXIV); Cobeț, E. (An Pit 24); Coblea, olt. (Cand 146). 8. Iacobică, cu derivate prin afer. citate de Candrea (p. 146); Bică, Bicu, Bican, Bicău, Bicăș, folosite în Oltenia. Bica f. (P¹³; s. Cătina Bz; Î Div); Bicu, N. și Bicești, ceată (Î Div). 9. Iacobuț, -ă (Cand 146), din care se pot explica: Buța f. (P³); Buță b. (Sc); v. și Buță Partea II-a; Bufu (Viciu 15) explicat de acesta < Iacob. 10. *Iacub, din care s-ar explica: Cuba, I., act. și Cubăe f. (Bogrea An C III 766); -porecla Anei, soția lui C-tin Cantemir Vvd, ca serdar (RA I 67); Cuboaie f. ard. (DR III 799). 11. Prob. Căbulea, V., act. < magh. Iakab.

Iacov al lui Alfeu, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, numit și „cel tânăr”. A fost martor al învierii și înălțării la cer ale lui Hristos și a participat la alegerea lui Matia și la pogorârea Duhului Sfânt. Bis. îl prăznuiește la 9 octombrie.

Iacov Zevedeul, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, numit și „cel bătrân”, de origine pescar. Împreună cu fratele său Ioan și cu Petru alcătuiau grupul cel mai apropiat de Iisus, fiind prezenți pe muntele Tabor când S-a schimbat la față. Iacov Zevedeul a fost martor al învierii și înălțării Domnului, a participat la alegerea lui Matia și a fost prezent la pogorârea Duhului Sfânt. În anul 44 d. Hr. este ucis din ordinul lui Irod prin tăierea capului, pentru a se face pe plac iudeilor. Bis. îl sărbătorește la 30 aprilie.

Iacov-Israel (sec. 17 î. Hr.). părintele poporului Israel, nepotul lui Avraam, fiul lui Isaac și al Rebecăi și tatăl celor 12 fii care au devenit strămoșii celor 12 seminții ale lui Israel, dintre care Iosif a fost vândut de frații săi ca rob în Egipt.

IACOV PUTNEANUL (1719-1778, n. Rădăuți), episcop de Rădăuți (1745-1750) și apoi mitropolit al Moldovei (1750-1760). Ierarh luminat, a tipărit peste zece cărți de teologie și a îndrumat școlile din Rădăuți și Iași, întocmind și un abecedar („Bucvar sau începere de învățătură”); a înființat la Putna o „școală duhovnicească”.