hibiscus sm [At: DEX / Pl: ~uși / E: fr hibiscus] Arbore tropical din familia malvaceelor, cu flori decorative.

HIBISCUS s.m. (Bot.) Arbore tropical din familia malvaceelor, cu flori frumoase. [< fr. hibiscus].

HIBISCUS s. m. plantă ierboasă, arbustivă și arborescentă, originară din India și China, cu flori mari, viu colorate. (< fr., engl., lat. hibiscus)

hibiscus s. (bot.) ◊ „Hibiscus sau trestia africană crește foarte repede [...] hârtia obținută din această plantă are aceleași calități cu hârtia produsă din lemn.” R.l. 8 VI 85 p. 6; v. și 12 II 85 p. 6; v. și kenaf (1974) (din fr., engl., lat. hibiscus; DN3, DEX-S)

hibiscus s. m., pl. hibiscuși

hibiscus s. m., pl. hibiscuși

HIBÍSCUS (cuv. lat.) subst. Gen de plante din familia malvaceelor, cu numeroși reprezentanți în ținuturile calde, în speciala arbuști (de exemplu, H. rosa sinensis, la noi, arbuști de apartament), sau bama (H. esculentus).

HIBISCUS L., TRANDAFIR DE CHINA, HIBISCUS, fam. Malvaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Indiei, China și Insulele Canare, cca 205 specii erbacee, arbustive sau arborescente, anuale sau perene. Frunze ovate sau rombic-ovate, tri- pentalobate. și neregulat – dințate. Flori complete, pe tipul 5, mari, colorate viu și divers (caliciul intern, 6-12-fidat sau 10-12-foliat, 5 stigmate, filamentele reunite ale staminelor depășesc lungimea corolei). Fruct, capsulă cu 5 loji.

Hibiscus moscheutos L. Specie arbustivă cu floare albă, cca 1 m înălțime, rezistă iarna afară. Se înmulțește prin semințe și înflorește în anul 3 de la semănat. Se folosește în parcuri și grădini.

Hibiscus rosa-sinensis L. Arbust de seră. Înflorește continuu. Flori simple sau involte, cca 14 cm diametru, abundente, variat colorate (roz-roșii, oranj, galbene), infundibuliforme; pistilul, la florile simple, depășește cu cîțiva centimetri lungimea corolei. Plantă pînă la 5 m înălțime.

Hibiscus syriacus L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori complete, pe tipul 5, cu diametrul pînă la 9 cm, simple sau învoalte, campanulate, de culoare albă pînă la violet, corolă la bază mai închisă; apar solitar pe tinerele ramuri. Fruct, capsulă dehiscentă cu semințe ovate. Frunze caduce, simple, alterne, de obicei ovate, rombice, cca 12 cm lungime, dințate neregulat, mai ales în partea superioară, glabre, de obicei trilobate, lobii crenat-lobulați. Arbust erect, cca 3 m înălțime, tulpină ramificată sub formă de tufă, cu scoarța gri, netedă. Lujerii, mai întîi, cu peri moi și lungi, apoi glabri.

Hibiscus trionum L. Specie care înflorește vara pînă în sept. Flori albe cu centrul purpuriu- închis și catifelat, singulare, la subsuoara frunzelor, pe pedunculi scurți, caliciul umflat, membranos, nervat-venat (cu numeroase foliole înguste în afara acestuia) cu 5 diviziuni, petale galbene, ovat-roturide, baza purpurie, stamine fasciculate, stigmate capitale. Fructe, capsule. Frunze neregulat- dințate, alterne, pețiolate, cele superioare cu 3 lobi lanceolați – cel din mijloc mai lung -, cele inferioare întregi. Plante erbacee, anuale, cu pesri aspri și tulpini ramificate în formă de tufă, pînă la 60 cm înălțime.