Hector m. viteaz principe troian, fiul lui Priam și al Hecubei, bărbatul Andromahei, ucis de Achile.

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus și al Hecubei și soțul Andromachăi, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis și Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Știind dinainte că avea să moară în luptă ucis de Achilles, că cetatea lui avea să fie distrusă, el a continuat totuși să lupte alături de ai săi. În cel de-al zecelea an de război, cînd luptele se dădeau sub zidurile Troiei, Hector seamănă groază și moarte în tabăra grecilor. După ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, în frunte cu Patroclus (v. și Patroclus), după ce conduce atacul dezlănțuit de troieni împotriva corăbiilor grecești, pe care le incendiază, Hector rămîne singur, afară din cetate, să-l înfrunte pe Achilles (v. și Achilles). El este fugărit de trei ori în jurul zidurilor Troiei de către eroul „cel iute de picior” și cade, răpus de mîna lui, sub privirile îngrozite ale părinților săi, care urmăresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles și tîrît de către acesta prin pulbere, apoi dus în tabăra ahee. Mai tîrziu, la cererea și la rugămințile lui Priamus, Achilles îl înapoiază troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

HECTOR (în „Iliada”), erou legendar troian. Fiul mai mare al regelui Priam și al Hecubei; soțul Andromacăi. Cel mai viteaz dintre troieni. L-a omorât în luptă pe Patrocle, dar a fost ucis de Ahile și târât de acesta, în urma carului său, în jurul Troiei.

Hector Intrat în onomastica noastră încă din secolul trecut, odată cu multe alte nume ale istoriei și literaturii clasice greco-romane, Héctor reproduce gr. Héktor, antroponim a cărui vechime este probată de prezența sa în lliada (fiul mai mare al regelui Priam și al Hecubei, personaj principal al poemului homeric și unul dintre cei mai viteji apărători ai Troiei; Ahile l-a ucis în luptă pentru a răzbuna astfel moartea prietenului său Patrocle). Etimologia numelui acestui mare erou al troienilor este încă incertă. În mod curent, Hektor este interpretat ca „stăpînitor, apărător, păstrător”, prin apropiere de vb. gr. echo, echein „a ține, a apăra, a ser- vi”. Dată fiind vechimea sa, Hektor ar putea fi la origine un nume preelenic, preluat de greci de la populațiile anterioare lor. Prezent și în izvoarele latine ca nume de servi și liberți sau cu valoare de cognomen, Hector este foarte rar în primele secole ale erei noastre. Prezența sa în onomastica apuseană modernă este legată de moda reluării unor nume celebre ale antichității. ☐ Fr. Hector, magh. Hektor, rus. Gektor, etc. ☐ Compozitorul francez Hector Berlioz.

Hectora quis nosset, si felix Troia fuisset? (lat. „Cine l-ar fi știut pe Hector, dacă Troia ar fi fost fericită?”) – întreabă Ovidiu în Tristii (IV, 3, 75). Desigur, viteazul Hector, care s-a remarcat prin deosebite fapte de arme în războiul troian, figurează aici ca simbol, ca exemplu. Ovidiu vrea să spună că adesea însușirile omului, talentul, curajul rămîn în întuneric, dacă n-au prilejul să răzbată la lumină. Faima depinde de o împrejurare, chiar tragică și nefericită (Hector a fost omorît de Achile, iar Troia distrusă). Citatul se aplică omului (sau operei, sau faptului), ieșit din anonimat datorită unui eveniment cu răsunet. LIT.