9 definiții pentru Haralambie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Haralambie (Sf.) m. sărbătorit de popor cu praznice și prinoase la 10 Fevruarie ca rău de ciumă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Haralambie, sfânt martir din timpul împăratului Sever (193-211 î. Hr.). Episcop al cetății Magnezia, a săvârșit multe minuni în timpul vieții sale. Este sărbătorit la 10 februarie.

HARALAMBIE, Sf. ~, sfânt mucenic, făcător de minuni și patron al bolilor, pe care le ține în lanț (în special ciuma), slobozindu-le, potrivit credinței populare, asupra celor ce-i nesocotesc ziua. De origine păstor, H. este considerat și ocrotitor al animalelor domestice. Prăznuit la 10 febr.

HARALAMBIE, Nicolae (1835-1908), general român. Participant la detronarea lui Al.I. Cuza (11/23 febr. 1866); membru al locotenenței domnești instituite după aceea. Comandant al unui corp de armată în timpul Războiului de Independență (1877-1878), s-a distins în luptele de la Smârdan. Membru al Opoziției unite în timpul guvernării lui I.C. Brătianu (1876-1881 și 1881-1888).

HARALAMBIE, gr. Xαραλάμπης I. 1. Haralampie (Syn). 2. Haralap, dobr. (RI XI. 3. Contras, Haramb (Syn 7. II). 4. Fără h: Arampie și Alampie, olt. (Cand 96). II. Segmentat: Hara-Lamb: A. 1. Harea, mold. (RI VI 76); Haria (Sd XI 77) sau < Zaharia. 2. Hariu, dobr. (RI XI215). 3. Haruțul, (17 A I 21). 4. Prob. cont. cu Hîra: Hăra (Băl I; RI I 276); Hăre (Sd XVI); -a (Băl II); Hărești s. care se confundă cu Herești < Hiera < fiĭer. 5. Hăruca (Vr). B. 1. Lambul (Giur 317;17 BIII 349). 2. Lamba b. (Tec I; Cîmp; Olt; Băl II; Acte Sc). 3. Lambi, ar. (Ant Ar); Lambești s.; Lambovici, Badea, 1677 (BCI VII 9). 4. Cu afer.: Bușică, ar. (etim. T. Papahagi, Ant Ar). 5. Ampul (Ard) < Lampu, nu din Anghel (etim. greșită Iorga).

Haralambie Rar în onomastica noastră modernă, Haralámbie reproduce numele pers. gr. Haralámpios sau Harálampos, atestat numai în epoca creștină, folosirea numelui în primele secole ale erei noastre fiind strîns legată de semnificația celor două elemente componente ale numelui: gr. hará „bucurie, încîntare, entuziasm” și radicalul lamp- din verbul lámpo „a lumina, a străluci”. Devenit calendaristic, Haralambie intră și în onomastica popoarelor vecine (în onomastica sud-slavă Haralambie apare, de ex., în scr. încă din anul 1347, iar în răsărit este atestat în pomelnicul de la Horodiște din 1484). În documentele românești numele nu pare a fi mai vechi de sec. 17, dar prezența lui în calendarul popular și în unele credințe ne face să credem că, deși nu prea frecvent, numele a fost cunoscut de români de mai multă vreme (integrat și el în rîndul ciobanilor, ca mulți alți martiri ai creștinismului, Haralambie ar fi cel care ține ciuma în lanț, căreia, în cazul că ziua lui nu este sărbătorită, îi va da drumul în lume). Formele sub care este cunoscut numele la noi sînt Haralamb (actual) Haralap, Haramb, Alampie (de aici top. Alimpești din Gorj), Hariu, Harea, Lambu(l), Lambi etc. Bg. Haralambi, Haralampii, Lambo, rus. Haralampii, magh. Harlam.

CORBU, Haralambie (n. 1930, Dubăsarii Vechi), critic și istoric literar român. Acad. (1986). Lucrări de valorificare a literaturii clasice („Dramaturgia lui Alecsandri”), cercetări și studii privind începuturile literaturii moderne și aspecte ale limbii literare, în sincronie cu fenomenul cultural european („Interpretări”, „Creionări”).

CREVEDIA, Nicolae Haralambie (1902-1978, Crevedia Mare, jud. Giurgiu), scriitor și publicist român. Lirică tradiționalist-htonică, într-un limbaj frust („Bulgări și stele”), erotică („Maria”) și epigrame. Proză descriind o lume fără prejudecăți morale („Buruieni de dragoste”, „Dragoste cu termen redus”).

DIMANCEA, Haralambie (1855-1890, n. București), ofițer român. Participant la Războiul de Independență (1877-1878). Inventator al revolverului care îi poartă numele (brevetat în Marea Britanie).

Intrare: Haralambie
Haralambie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Haralambie