Haralambie Rar în onomastica noastră modernă, Haralámbie reproduce numele pers. gr. Haralámpios sau Harálampos, atestat numai în epoca creștină, folosirea numelui în primele secole ale erei noastre fiind strîns legată de semnificația celor două elemente componente ale numelui: gr. hará „bucurie, încîntare, entuziasm” și radicalul lamp- din verbul lámpo „a lumina, a străluci”. Devenit calendaristic, Haralambie intră și în onomastica popoarelor vecine (în onomastica sud-slavă Haralambie apare, de ex., în scr. încă din anul 1347, iar în răsărit este atestat în pomelnicul de la Horodiște din 1484). În documentele românești numele nu pare a fi mai vechi de sec. 17, dar prezența lui în calendarul popular și în unele credințe ne face să credem că, deși nu prea frecvent, numele a fost cunoscut de români de mai multă vreme (integrat și el în rîndul ciobanilor, ca mulți alți martiri ai creștinismului, Haralambie ar fi cel care ține ciuma în lanț, căreia, în cazul că ziua lui nu este sărbătorită, îi va da drumul în lume). Formele sub care este cunoscut numele la noi sînt Haralamb (actual) Haralap, Haramb, Alampie (de aici top. Alimpești din Gorj), Hariu, Harea, Lambu(l), Lambi etc. Bg. Haralambi, Haralampii, Lambo, rus. Haralampii, magh. Harlam.