halep sn [At: (a. 1855) URICARIUL XIX, 325 / Pl: ~uri / E: tc haleb] (Mol) Măsură de lungime de 0,69 m Cf arșin, cot.

Halep n. numele turcesc al Alepului.

halép m. ca măsură și n., pl. e și urĭ, ca unealtă, ca și cot (turc. Haleb, Alep; halebi pik, cot de Alep). Mold. Vechĭ. Cotu de Alep (0,69 m.).

HALEP < Haleb = Alep, orașul sirian. 1. – Gh. (Băl IV, V; Bîr III). 2. Halepliu – Avram post., mold., 1668 (Fii C 266); – zugrav < tc. Halebli „originar din Alep”; – M. (Aș Br 37); Halipliul (Băl IV). 3. Cu suf. slav -ski: Halipinschi, Gr., m. vist. (Aș Br 20). 4. Halip, Gr. și Halipa. Pan; cf. subst. halipă „strai rupt” (DLR) și etim. < tc. galib „biruitor” (DR 1). 5. Alepu, T. (Romanoslavica V).

halep, halepuri, s.n. (reg., înv.) cotul de Alep, folosit cândva ca măsură de lungime de 0,69 m; arșin.