11 definiții pentru habitus
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HABITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, care poate da indicații asupra stării de sănătate, a existenței unei predispoziții morbide sau a unei boli. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat.
habitus sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: lat habitus] 1 Aspect exterior al unui individ, care oferă indicii asupra stării lui de sănătate. 2 Aspect exterior specific al cristalelor, rezultat din dezvoltarea diferită a fețelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HABITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HABITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HABITUS s. n. 1. înfățișare, aspect caracteristic al unui individ. 2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. 3. înfățișare, aspect al unei plante. (< fr., lat. habitus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HABITUS n. 1) med. Aspect fizic exterior al unei persoane (în raport cu starea de sănătate sau de boală). 2) min. Aspect caracteristic al unui cristal (în dezvoltarea diferită a fețelor). 3) Înfățișarea, aspectul unei plante. /Cuv. lat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
habitus (lat.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
habitus (lat.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
habitus s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
habitus, (engl.= habit) principala particularitate morfologică a unui cristal prin care este definită forma acestuia în raport cu cele trei dimensiuni spațiale. H. cristalelor izolate poate fi: izometric (granați), prismatic (piroxeni), columnar (beril), acicular (actinolit), tabular (baritină), lamelar (mice), foios (clorite). H. cristalelor reflectă structura internă a acestora și este, adesea, o proprietate care permite identificarea min. V. și tracht. hadal, (engl.= hadal) dom. al fundului oceanic corespunzător → foselor și caracterizat prin adâncimi mai mari de 6000 m.. V. și abisal.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HÁBITUS (cuv. lat.) s. n. 1. (MED.) Aspect fizic exterior, static și dinamic al unui individ, care poate da indicații asupra stării de sănătate, a existenței unei predispoziții morbide sau a unei boli (ex. h. fizic, h. apopletic). 2. Manieră, mod de a fi; obișnuință. 3. (SOCIOL.) Mod personal ori generic de a fi, a gândi, a acționa sau a reacționa în conformitate cu valorile normale, principiile reprezentative sau dominante dintr-o cultură sau dintr-un sistem social. 4. (MINER.) Aspect morfologic exterior, specific, pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea relativă a fețelor cristalografice (ex. h. prismatic, acicular, tabular, lamelar etc.).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
habitussubstantiv neutru
- 1. Aspect fizic exterior al unui individ, care poate da indicații asupra stării de sănătate, a existenței unei predispoziții morbide sau a unei boli. DEX '09 DNsinonime: înfățișare
- 1.1. Înfățișarea, aspectul unei plante. DN
-
- 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 DN