15 definiții pentru Grigorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Grigorie m. numele mai multor sfinți părinți ai Bisericii ortodoxe: 1. GRIGORIE FĂCĂTORUL-DE-MINUNI (Taumaturgul), episcop din Neo-Cezarea, în Azia-Mică, mort la 270: sărbătoare 17 Noemvrie; 2. GRIGORIE CUVÂNTĂTORUL-DE-D-ZEU sau TEOLOGUL (Bogoslovul), din Nazianz în Capadocia, orator celebru, unul din părinții Bisericii ortodoxe (329-389): sărbătoare 25 Ianuarie; poporul nu lucrează în această zi spre a fi ferit de ologeală; 3. GRIGORIE DECAPOLITUL, din Cezarea în Capadocia, fratele sfântului Vasile, ale cărui moaște se păstrează în mănăstirea Bistrița din Vâlcea (332-400): sărbătoare 20 Noemvrie.

Grigorie m. popă din Măhaciu, a lăsat câteva traduceri religioase din slavonește (sec. XVI).

Grigorie m. numele mai multor mitropoliți ai Ungro-Vlahiei: GRIGORIE I, sub care se tipări diferite opere liturgice, între cari cele 12 volume de Minee (1760-1787); GRIGORIE II, publică de asemenea scrieri și traduceri teologice (1823-1834). V. Gregorie.

Gregorie m. nume a 16 papi: GREGORIE I (cel Mare), căruia se datorește cântarea gregoriană (590-604); GREGORIE VII (Hildebrand), celebru prin lupta sa contra împăratului german Henrich IV în Cearta învestiturelor (1073-1085);, GREGORIE XIII, reformă calendarul și substitui în 1582 calendarului iulian pe cel gregorian (1572-1585). V. Grigorie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRIGORIE gr. Γρηγόριος; „treaz, veghetor” < vb. γρηγορέω „veghez”. I. l. Grigor (Dm; Ștef; Ard; Mar); -escu; -eni, -ești ss.; -iu, act.; cu afer. și art.: Gorul t. 2. *Grigora cu afer.: Gora b. (Băl IV; Vr; Ur XXII 87; Sd XXII 248; 17 B II 166) – nobil (Mag Br). 3. Grigoran, mold.; olt. (Cand 144); cu afer.: Goran (Ștef; Hur; P12); – R. (16 B II 34); – Turcu (RI XI 44); Goran, Stanciu Oltenescul, log., 1699 (Tis); Goranul t.; Gorănescu (Breaza). 4. Grigore, forma comună; cu afer.: Gore, Pavel, mold.; Gorea act.; Gorescu (Sd XVIII). 5. Grigori, mold.; - (Mar); cu afer.: Gori (RI XI 220). 6. Grigorie, forma literară, cultă; cu afer.: Gorie, C. (Isp II2); – Pînzarul, mold. (Sd VII 341); Gregorie (Tis); cu afer.: Oriești (17 A IV 22). 7. Grigoraș (Dm) etc.; cu afer.: Goraș fam. 8. + -cu: Grigorașcu, mold. și de aci, prob. Rașcu (v, acesta); Grigorășcu (B răz 33). 9. + -ca: *Grigorca, cu afer.: Gorca, Ursul (Băl IV); Gorcă, Stase, munt. (BCI X 113). 10. + -cea: Grigorce, mold.; – olt. (Cand 144); cu afer.: Gorce, mold. (Sd XXII); -a (Dm; Moț; Ur XXII 64; Sd XVI); Gorcia (17 B I 167); Gorciu act.; Gorcilă, olt. (Sur V). 11. + -ilă, și afer.: Gorilă, Ioan, act. 12. +-iță: Grigoriță (Mar); cu afer.: Goriță, R. (Vr C 53), și Oriți Guduman (Tec I), prenume etc. 13. + -uță: Grigoruță, olt. (Cand 144) și prin asim. regresivă: Guruță act. 14. + -oiu și afer.: Goroi, act. și Roiu. 15. + -uia: Goruia s. (16 B II 366) altă afer. Buia t. (v. și Partea II). 16. Cu disimilare: Grigole (Ard II 94; Paș); cu afer.: Gole, -a pren. ard. (Paș). 17. + -ov, -ei și afer.: Gorovei (Arh; Sd XVI 300); -u, 1665, mold. (Sd V 88). II. Cu apoc. *GRIG: 1. Griga (C Ștef; Mar; 16 A III 25; Sur IV; Sd XIX 21) etc.; la genitiv Grigăi; Grigă (Isp III1). 2. Grăga (17 B III 349). 3. Grigul (16 A III 26) 4. Frecvența formelor 1 – 3 explică afereza lui g în formele; Riga (Puc); – căp. (D Buc); Rigu (AO XVIII 128; BAP II 246); Regea b. (Cat mold II). 5. + -aciu, -aș: Grig/aciu, -aș (Mar). 6. Grigoe (Isp III1). 7. Griguță (Mar; Ard), cu afer.: Guță. 8. Griguș (Mar). 9. Prob. Grica (Mz PI I 44); Gricea valag (16 A II 226). III. 1. Cu r > l: 1. Gligor (Ștef); -e, formă comună; -ea, -ești; cu afer. lui g: Ligore (Buc); Gligorĭa (16 A III 246); Gligorie (Dm; Mar). 2. Gligor/an, olt. (Sd XXII); -aș (Sc). 3. Gligorce (Isp IV1); -a (Sd XVI); Contras: Glircea, mold., 1623 (RI II 142). 4. Gligoruț/ă, mold. (Sd XXII); -a (ib 334). Cf gr. Γρηγόρης (But). IV. A. Cu r > l și apoc.: 1. Gliga (Dm; C Ștef; Mar; D Gorj; Moț; CL; Buc; Sur XVI; A II 92 etc.); Gligă fiu Onului (Isp I1). 2. Gligo (13-15 B 227); Gligul (16 B VI 125; B I 368). Frecvența acestor forme explică ipocoristicul Liga. 3. + -an: Gligan (Moț); -a b. (Sur XVI) sau < subst. gligan. 4. + -ace: Gligace (Sd XI 85); cu afer. *Ligace: hotarul Ligăcesc (16 B II 167) și, cu g > h: Lihăceni (ib. 183); v. Partea II-a: Leh, Lehaci. 5. Gliguța b. (17 A III 182, IV 415). 6. Cu asim. regresivă: Glighira (Mar). B. 1. Liga b. ( < Gliga) mold. (Arh; A Gen I 79; Bir I); – olt. (Sd XXI; AO XVIII 132). – I., mold. (Sd VII 101); – munt. (17 B I 409); Mirciu Liga (16 A III 98). 2. Liga f., 1490, mold. (Sd VI 139; 16 A I 310); Ligă, I. 6 (Sur XI). Coincidențe: Liga, Ligomarus (OR I 569). V. Forme străine: A. Ucrainene: 1. Greșa, Ilie, olt. (AO XV 66); – mold. 2. Grișani s. (Dm). 3. Grișca b. (Dm). 4. Hrișcan b. și -i s. (Dm). 5. Grița (Mar); a) Hrița b) (Dm); Hriț/anul fam. (Sur XX); -eni s. Hrițoae t. (Dicț. Frunzescu); b) + -co: Hriț/co(Dm); -cani și Grițcani s.; c) + -one: Hrițone (Dm); d) Hreațca 6. Hrihul (Dm) < Grigul. 7. Horil/ă, -ești s. (Dm) < Grigorilă. 8. Prob. Gurca b. (Mar 203). B. 1. Din magh. Gergely „Grigore”: Ghergheli, mold. (BA ung 10); Ghergheleu s. (Dm); Gherghilău t. (Mus). 2. Gherghel (Sd XXII); – nemiș (Ard I 234); – Gabr., ard. (Sd VII 63); -escul, 1602 (17 B I 59). 3. Ghiarghil, St. (Sd V 34). 4. Ghirghilicea, act. C. Din srb.-cr. Grgur: 1. Gurgur, R. (Olt XIX 166; 17 B II 132). 2. Gurgâ (17 B I 318); Gurgu și Gurguță act. 3. Gurgoi, Barbul (16 B IV 100). 4. Cont. cu goangă: Gurgongă (17 B III 166). 5. Din arm. Kirkor: Cărcor, mold. sec. 18.

Grigorie de Nazianz (†389), sfânt, supranumit Teologul, n. în orășelul Nazianz de lângă Cezareea Capadociei. A studiat la Atena împreună cu sf. Vasile cel Mare, cu care a fost prieten, a luptat cu succes împotriva arienilor și a scris numeroase opere teologice, precum și poeme, într-o admirabilă limbă grecească. A părăsit scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului, retrăgându-se și rămânând la Nazianz până la moarte. Bis. îl sărbătorește la 25 ianuarie și, împreună cu Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur, la 30 ianuarie.

Grigorie de Nissa (333-395 sau 400), sfânt, născut în Cezareea Capadociei, fratele sf. Vasile cel Mare. A dorit să studieze retorica, dar a fost ales, contrar voinței sale episcop al Nissei. Adversar al arienilor, a pacificat comunitățile creștine din Palestina și Arabia și a participat la al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol din anul 381, iar la Sinodul din anul 394 a fost ales mitropolit. S-a remarcat ca logician prin numeroasele sale scrieri teologice și apologetice, fiind numit și „părintele părinților”. Este sărbătorit la 10 ianuarie.

Grigorie Decapolitul (†842), sfânt cuvios n. la Irinopolis din Decapole (Cele zece cetăți), în Asia Mică. Călugărit de tânăr, a călătorit prin mai multe locuri, ajungând de la Efes la Roma și de la Tesalonic la Constantinopol, unde a și murit. A trăit în peșteri retrase, ducând o viață austeră, făcând minuni. A fost un aprig luptător împotriva iconoclaștilor. Moaștele sale au fost aduse în țară de banul Barbu Craiovescu și așezate prin anul 1498 în m-rea Bistrița, jud. Vâlcea, ctitoria sa, de unde au fost mutate în catedrala episcopală din R.-Vâlcea. În prezent se află la m-rea Bistrița. La 10 oct. 1955 Sf. Sinod a hotărât să fie sărbătorit în întreaga Bis. Ortodoxă Română la 20 noiembrie.

Grigorie I (cel Mare) (540-604), sfânt, papă al Romei, n. la Roma din părinți bogați, tatăl său fiind senator. Numit pretor (primul magistrat al Romei), a înființat șase m-ri în Sicilia și una la Roma (Sf. Andrei), unde s-a călugărit în anul 575 la vârsta de 35 de ani. A fost nunțiu papal la Constantinopol, unde a combătut erezia lui Eutihie, dar a fost rechemat la Roma și pus egumen al m-rii Sf. Andrei. Contrar dorinței sale, a fost ales în anul 590 papă al Romei, în locul lui Pelaghie II. Pentru viața sa modestă și pentru lucrările sale (62 de omilii, epistole și altele), dar mai ales pentru vorbirea sa aleasă, a fost supranumit Dialogul. Este și autorul Liturghiei mai înainte sfințite. Bis. ortodoxă îl sărbătorește la 12 martie.

Grigorie Palama (1296-1359), sfânt, arhiepiscop de Tesalonic (1347-1359), n. la Constantinopol. Călugăr la Athos, și-a însușit o temeinică cultură teologică. A fost un mare predicator și scriitor dogmatic și polemic, apărând cu energie isihasmul și învățăturile Bis. de Răsărit împotriva catolicilor. Trecut în rândul sfinților la un sinod patriarhal de la Constantinopol în 1368, ortodocșii îl sărbătoresc la 14 noiembrie și în duminica a doua din postul mare.

Grigorie Taumaturgul (†270 sau 271), sfânt, n. în Neocezareea Pontului. Înzestrat cu talent oratoric, a studiat retorica și dreptul roman la Cezareea, unde l-a cunoscut pe Origen, al cărui elev a devenit. Din cauza persecuțiilor împăratului Maximian s-a refugiat trei ani la Alexandria, apoi s-a reîntors la Cezareea, unde a fost numit episcop. A fost persecutat și în timpul lui Decius (249-251 d. Hr.) și s-a remarcat prin viața sa sfântă și prin înțelepciune, dar mai ales prin darul minunilor sale, cu care a fost învrednicit încă pe timpul vieții. A luptat prin viu grai și prin scris împotriva ereziilor timpului său și pentru fundamentarea dogmei Sfintei Treimi. Este sărbătorit la 17 noiembrie.

Grigorie Teologul v. Grigorie de Nazianz.

GRIGORIE DE NAZIANZ, Sf., supranumit TEOLOGUL (c. 330-c. 390), teolog și Părinte al Bisericii răsăritene, originar din Capadocia. „Doctor al Bisericii”, episcop de Constantinopol. S-a opus arianismului, a susținut dubla natură (divină și umană) a lui Hristos și misterul Sf. Treimi, inexplicabil pe cale rațională („Cele cinci cuvântări teologice”, „Filocalia” împreună cu Sf. Vasile cel Mare, cuprinzând o selecție din scrierile lui Origene). Prăznuit la 25 și 30 ianuarie.

GRIGORIE DE NYSA, Sf. ~ (c. 330-c. 395), teolog și Părinte al Bisericii răsăritene, originar din Cezareea (Asia Mică), fratele Sf. Vasile cel Mare. Episcop de Nysa (371-378). Opunându-se arianismului, a susținut doctrina identității de substanță a Sf. Treimi la Sinodul ecumenic de la Constantinopol (381). Influențate de neoplatonism, scrierile sale („Discursuri teologice”) sunt îndreptate împotriva ereziei. Prăznuit la 10 ianuarie.

GRIGORIE PALAMAS, Sf. ~ (c. 1296-1359), teolog și Părinte al Bisericii răsăritene. Călugăr la Muntele Athos și arhiepiscop al Salonicului. A introdus distincția dintre esența divină incognoscibilă și „energiile” prin care Dumnezeu se revelează. A pus bazele teologice ale isihasmului („Triadele în apărarea sfinților isihaști”). Prăznuit la 14 nov. și în a doua duminică din Postul Mare.

Intrare: Grigorie
Grigorie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Grigorie