ghiță sf [At: PĂCALĂ, ap. CADE / Pl: ~țe / E: nct] (Trs) Lele.

Ghita, -na, Ghitina v. Margareta II 3.

CUȚUI, Ghiță (?-1826, n. București, jud. Mehedinți), țăran moșnean român. Căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu. În 1826, a condus răscoala țăranilor din Mehedinți; a fost prins și spînzurat.

Ghiț/ă, -ea, -escu, -eș, -oi, -uică, -un, -ulan v. Gheorghie I A 6.