GENOM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome.

genom smn [At: DEX² / Pl: ~i sm, ~oame sn / E: fr génome] (Blg) Grup de cromozomi, diferiți genetic, care formează o unitate.

GENOM, genomi, s. m. (Biol.) Grup de cromozomi, diferiți genetic, care formează o unitate. [Pl. și: (n.) genoame] – Din fr. génome.

GENOM s.n. (Biol.) Totalitatea particularităților ereditare prezente în nucleul celular; (p. restr.) grupul cromozomilor. [< fr. génome].

GENOM s. n. material genetic acumulat într-un set de cromozomi. (< fr. génome)

!genom (grup de cromozomi) s. m., pl. genomi

genom (grup de cromozomi) s. n., pl. genomuri

genom s. n., pl. genomi

GENÓM (< fr. {i}) s. n. (GENET.) 1. Grup de cromozomi, diferiți genetic, care formează o unitate. În celulele somatice ale organismelor diploide (2 n) se găsesc două genomuri, iar în gameți (n) unul singur. 2. Totalitatea genelor prezente în setul haploid de cromozomi.