4 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIOCEL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1.

GHIOCEL ~i m. Plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare de culoare albă, care înflorește îndată cum se topește zăpada. /ghioc + suf. ~el

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghiocel (desp. ghi-o-) s. m., pl. ghiocei, art. ghioceii

ghiocel s. m. (sil. ghi-o-), pl. ghiocei, art. ghioceii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHIOCEL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) aișor, clopoței (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), primăvăriță, primăvăruță, pur, (Olt.) tontoroșel. 2. ghiocei-mari (Leucojum aestivum) = (reg.) lușce (pl.), noduțe (pl.), omătuțe (pl.).

GHIOCEL s. v. narcisă, roșățea.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GALANTHUS L., GHIOCEL, fam. Amarilliadaceae. Gen originar din Europa și Asia, cca 7 specii bulboase, bulb brun negricios, din care pornesc cîteva frunze liniare și o tijă florală 12-30 cm înălțime, înflorește în febr.-apr. Flori albe, în formă de clopoțel cu 6 lacinii libere dintre care 3 externe, lungi și întregi și 3 interne, cu 1/2 mai scurte decît primele, crestate la vîrf.

Galanthus elwesii Hook. f. Specie care înflorește primăvara, devreme. Are cea mai mare floare, din gen, cca 4 cm diametru, alba cu pete verzi-închis pe marginea petalelor, în vîrful unei tulpini de cca 30 cm înălțime. Frunze (cca 20 cm lungime, 2 cm lățime), verzi-albăstrui. Bulb piriform, ovoid, cu. înveliș brun.

Galanthus nivalis L. Specie care înflorește primăvara – devreme. Floare campanulat-pendentă, albă, cu 6 diviziuni, din care 3 interne cu cîte o pată verde la vîrf și striațiuni verzi în interior, mai scurte decît cele externe, ovat-oblonge. Frunze, de obicei, înguste, glaucescente. Tulpină florală (cca 15 cm înălțime) în vîrf cu o spată membranoasă, din care apare floarea. Plantă erbacee, bulboasă. Bulb ovoid, brun, din care pornesc frunzele (Pl. 35, fig. 205).

Galanthus plicatus M. B. (syn. G. latifolius Salisb.). Specie care înflorește în mart. Flori mari, albe, cca 2,5 cm diametru, cele mai frumoase ale genului. Frunze (cca 28 cm lungime, cm lățime) verzi-albăstrui.

Intrare: Galanthus (gen de plante)
Galanthus (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Galanthus
Intrare: Galanthus elwesii
Galanthus elwesii park  nomenclatura binară
compus
  • Galanthus elwesii
Intrare: Galanthus nivalis
Galanthus nivalis park  nomenclatura binară
compus
  • Galanthus nivalis
Intrare: Galanthus plicatus
Galanthus plicatus park  nomenclatura binară
compus
  • Galanthus plicatus