opțiuni
  • info

3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂGĂUȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec.

GĂGĂUȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec.

găgăuț1, ~ă smf [At: JAHRESBER IX, 150 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Pcf; formă incorectă) Găgăuz (1).

găgăuț2 sm vz găgăuță

găgăuță sf [At: ALECSANDRI, T. 1376 / V: ~uț sm / Pl: ~țe / E: nct] Tont.

GĂGĂUȚĂ, găgăuțe, s. f. Om prostănac, tont, neghiob, gogoman. Porunci slugilor sale să-l huiduiască ca p-o găgăuță. ISPIRESCU, L. 280. Apoi dumneta, boieriule, crezi că pentru 200 de galbini numai o să cîștigi dreptul de-a dizbrăca un popor de oameni?... Ha, ha, ha... Nu te știam așa de găgăuță. ALECSANDRI, T. 1376. ◊ (Considerat ca s. m.) O fată așa de vioaie și de gingașă să iubească pe un găgăuță. CARAGIALE, T. II 192.

GĂGĂUȚĂ ~i m. Om care vădește lipsă de caracter sau de inteligență; bărbat prostănac. /cf. găgăuz

găgăuță m. 1. gângav, peltic; 2. nerod, neghiob: ce prost ai fost și tu, găgăuță! ISP. [V. găgâì].

Găgăuți m. pl. numele unui trib bulgăresc de pe lângă Varna. Găgăuții vorbesc și scriu turcește cu litere grecești: vr’o 3000 dintr’înșii au emigrat în Dobrogea.

găgăúț, -ă adj. (d. numele Găgăuților, care-s o rămășiță de Cumanĭ și locuĭesc pin Basarabia, Dobrogea și Bulgaria. Turc. Gagauz și Palauz, „Cuman”). Fam. Dobitoc, prost. – Și găgăuță, s. f. (adresat și bărbaților, și femeilor). V. turlac și venetic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

găgăuță1 (prostănac) (pop., fam.) s. m., g.-d. art. lui găgăuță; pl. găgăuți

găgăuță2 (prostănacă) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. găgăuței; pl. găgăuțe

găgăuță1 (prostănac, prostănacă) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. găgăuței; pl. găgăuțe

găgăuță2 (prostănac) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui găgăuță; pl. găgăuți

găgăuță (femeie prostănacă) s. f., g.-d. art. găgăuței; pl. găgăuțe

găgăuță (bărbat prostănac) s. m., pl. găgăuți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂGĂUȚ s. v. pătrunjel.

GĂGĂUȚĂ adj. invar., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

găgăuț s. v. PĂTRUNJEL.

găgăuță adj. invar., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

găgăuț (-ți), s. m. – Nume al unei populații de origine cumanică, în sudul Basarabiei. Cuman. (tc.) kök uz „ușă albastră”, cf. rus. gagauz (Vasmer, I, 249). Nu are legătură cu găgăuț „stupid”, împotriva părerii din DAR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

găgăuță s.m. f. (reg.) 1. om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic.

Intrare: găgăuț
găgăuț adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găgăuț
  • găgăuțul
  • găgăuțu‑
  • găgăuță
  • găgăuța
plural
  • găgăuți
  • găgăuții
  • găgăuțe
  • găgăuțele
genitiv-dativ singular
  • găgăuț
  • găgăuțului
  • găgăuțe
  • găgăuței
plural
  • găgăuți
  • găgăuților
  • găgăuțe
  • găgăuțelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: găgăuță (prostănac)
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găgăuță
  • găgăuța
plural
  • găgăuți
  • găgăuții
genitiv-dativ singular
  • găgăuță
  • găgăuții
  • găgăuței
plural
  • găgăuți
  • găgăuților
vocativ singular
  • găgăuță
  • găgăuțo
plural
  • găgăuților
Intrare: găgăuță (prostănacă)
găgăuță2 (s.f.) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găgăuță
  • găgăuța
plural
  • găgăuțe
  • găgăuțele
genitiv-dativ singular
  • găgăuțe
  • găgăuței
plural
  • găgăuțe
  • găgăuțelor
vocativ singular
  • găgăuță
  • găgăuțo
plural
  • găgăuțelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găgăuță, găgăuțisubstantiv masculin
găgăuță, găgăuțesubstantiv feminin

  • 1. Persoană prostănacă, toantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Porunci slugilor sale să-l huiduiască ca p-o găgăuță. ISPIRESCU, L. 280. DLRLC
    • format_quote Apoi dumneta, boieriule, crezi că pentru 200 de galbini numai o să cîștigi dreptul de-a dizbrăca un popor de oameni?... Ha, ha, ha... Nu te știam așa de găgăuță. ALECSANDRI, T. 1376. DLRLC
    • format_quote O fată așa de vioaie și de gingașă să iubească pe un găgăuță. CARAGIALE, T. II 192. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.