2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fundal sn [At: CARAGIALE, N. F. 117 / V: fon~, ~at / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: it fondale] 1 (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2 Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 3 Decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă scenei.

FUNDÁL, fundaluri, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Câmp arhitectonic sau natural pe care se proiectează o construcție. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundale.Var.: fondál s. n.] – Din it. fondale (după fund1).

FUNDÁL, fundale, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundaluri.Var.: fondál s. n.] – Din it. fondale (după fund1).

FUNDÁL, fundale, s. n. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat din care se detașează elementele principale ale compoziției; vast element construit sau natural, care constituie fondul unei perspective frontale. (Fig.) Făptura mîndră și mlădie a tinerei țărance... se desprinde pe fundalul cerului străveziu de primăvară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5. De o parte și de alta a locului în care se desfășoară această neîntreruptă bătălie [a cărbunelui] se ridică munți înalți... dînd încleștării de aici fundalul măreț și sumbru al unei epopei. BOGZA, V. J. 75. ♦ Pînză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru. – Variantă: fondál (EMINESCU, N. 84) s. n.

FUNDÁL s.n. 1. Fondul decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. Perete mobil sau decor care constituie fundul scenei unui teatru. [< it. fondale, după fund].

FUNDÁL s. n. 1. fond decorativ al unui tablou, al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. pânză, decor care închide scena unui teatru. (< it. fondale)

FUNDÁL ~e n. 1) (în artele plastice) Fond decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat, care scoate în relief subiectul compoziției. 2) Decor așezat în fundul unei scene de teatru. /<it. fondale


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fundál s. n., pl. fundáluri

fundál s. n., pl. fundále/fundáluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDÁL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ în teatru.)

FUNDAL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ în teatru.)

Intrare: fundal (pl. -e)
fundal (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundal
  • fundalul
  • fundalu‑
plural
  • fundale
  • fundalele
genitiv-dativ singular
  • fundal
  • fundalului
plural
  • fundale
  • fundalelor
vocativ singular
plural
Intrare: fundal (pl. -uri)
fundal (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundal
  • fundalul
  • fundalu‑
plural
  • fundaluri
  • fundalurile
genitiv-dativ singular
  • fundal
  • fundalului
plural
  • fundaluri
  • fundalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)