11 definiții pentru Eugen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Eugen.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Eugen Răspîndite în toată Europa și destul de frecvente astăzi, Eugén și Eugénia reproduc numele pers. gr. Eugénios, Eugénia, cu rare și tîrzii apariții în izvoarele grecești. Semnificația numelor nu pune probleme dificile întrucît ele pot fi cu ușurință apropiate de adj. eugenés și subst. eugenia, ambele compuse, la origine, din eu- „bine” (ca în → Eufemia, Eufrosina, Evdochia etc. sau în numeroase neologisme românești de origine grecească) și radicalul verbal gen- „a zămisli, a naște, a produce” (din aceeași familie fac parte gen, genă, genealogie, a genera, generație, geneză, genitiv, genuin, oxigen, nitrogen, eterogen, omogen și multe alte cuvinte românești). Cum sensul original al numelui este „de neam bun, nobil”, Eugenios se încadrează într-o bogată serie de antroponime, cunoscute la multe popoare vechi, care inițial se refereau la originea nobilă a purtătorului. Foarte frecvente în primele secole ale erei noastre, bine atestate în epigrafia latină creștină (în Europa, nordul Africii, Asia Mică, Siria, Armenia etc.) sub formele Eugenius, Eugenia din care provin actualele forme occidentale, numele pătrund în onomasticonul creștin și se răspîndesc pe continentul nostru prin cultul martirilor și sfinților celebrați de biserică. Numele grecești pronunțate astăzi [evienis, evienia], pătrund în limbile slave vecine și prin intermediul acestora, în română. Evghenia, Evghenița, Avghinia, Aghenia, Ghenia, Ghenuța sau masc. Oghenie, Ghenie, Ghenea etc., mai frecvente în documente începînd cu sec. 17, sînt înlocuite astăzi în mare parte de formele moderne apusene Eugen, Eugeniu, Genu, Genuțu, Eugenia, Genia, Geni, Genica, Genuța și foarte frecventul Jeni. Existența formelor paralele EugenEvghen este ilustrativă pentru o întreagă serie de prenume românești de origine grecească; formele vechi pătrunse la noi prin intermediar slav sînt înlocuite de forme care au parcurs un drum mai lung, și anume greacă → latină → limbi romanice → română. Dacă primele forme explică modificările petrecute în greaca primelor secole ale erei noastre și în limbile slave vecine, formele moderne se datoresc în primul rînd evoluției numelor în limbile romanice occidentale. ☐ Engl. Eugen, Eugenia, fr. Eugène, Eugénie, germ. Eugen, Eugenia, it., sp. Eugenio, Eugenia, magh. Jenő, bg., rus. Evghenii, Evghenia etc. ☐ Pictorul francez Eugène Delacroix, criticul și istoricul literar Eugen Lovinescu, dramaturgul american Eugen O’Neill.Evghenii Oneghin, cunoscutul roman în versuri al lui A.S. Pușkin (după care opera cu același nume de P.I. Ceaikovski și baletul lui J. Cranko).

ANGELESCU, Eugen (1896-1968, n. Rîmnicu Vîlcea), chimist român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Contribuții în domeniul chimiei coloizilor organici. Cercetări privind solubilitatea selectivă a unor substanțe organice, cinetica chimică și chimia aplicată în special în ind. alim.

BARASCH, Eugen A. (1906-1987, n. București), jurist român. M. coresp. al Acad. (1963). Lucrări de drept civil și de dreptul familiei („Teoria generală a contractelor economice”, în colab., „Ocrotirea părintească”, în colab.).

BARBU, Eugen (1924-1993, n. București), scriitor și ziarist român. M. coresp. al Acad. (1974). Sensibil la insolit și pitoresc, dar și la tragic, realizează romanul periferiei bucureștene de altădată („Groapa”), abordează romanul politic al clasei muncitoare și al personajului comunist („Șoseaua Nordului”, „Facerea lumii”) și romanul parabolic, de inspirație istorică („Principele”, „Săptămîna nebunilor”). Nuvele de atmosferă („Prînzul de duminică”). Jurnale, eseuri, piese de teatru („Să nu-ți faci prăvălie cu scară”), o panoramă a poeziei contemporane, scenarii de film. Premiul „Herder” (1978).

BĂDĂRĂU, Eugen (1887-1975, n. Ismail), fizician român. Acad. (1948), prof. univ. la București; Contribuții în spectroscopie, acustică, fizica plasmei; a explicat mecanismul descărcărilor luminiscente și în arc. Op. pr.: „Gaze ionizate”.

BOTEZAT, Eugen C. (1871-1964, n. Tereblecea, Basarabia), zoolog român. M. coresp. al Acad. (1913). Prof. univ. la Cernăuți. Cercetări asupra structurii organelor de simț la unele vertebrate. Studii de biologie marină.

BROTE, Eugen (1850-1912, n. Rășinari, jud. Sibiu), agronom, publicist și om politic român. Vicepreședinte al Partidului Național Român din Transilvania (1890-1912). Rol important în stabilirea activismului ca tactică politică; unul dintre inițiatorii și conducătorii acțiunii memorandiste din 1892-1894. Preocupări privind istoria românilor din monarhia austro-ungară („Chestiunea română în Transilvania și Ungaria”).

COSERIU, Eugen (1921-2002, n. Mihăileni, Basarabia), lingvist român. Stabilit în Germania. M. de onoare al Acad. (1992). Prof. univ. la Tübingen. Specialist în lingvistică generală și romanică („Sincronie, diacronie și istorie”, „Teoria limbajului și lingvistică generală”).

DIJMĂRESCU, Eugen (n. 1948, București), economist și om politic român. Prof. univ. la București. Studii în domeniul comerțului exterior și al relațiilor economice internaționale („Tendințe în comerțul internațional”, „Relații economice internaționale în lumea contemporană”).

Intrare: Eugen
Eugen nume propriu
nume propriu (I3)
  • Eugen