bumbișor sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: bumb + -ișor] (Bot; reg) 1 Floare de pernă (Anthemis tinctoria). 2 Granat (Chrysanthemum parthemium). 3 Calapăr (Tanacetum balsamita). 4 (Dpr; șîs ~i albi) Rotoțele albe (Achillea millefolium). 5 (Dpr) Bănuți (Bellis perennis). 6 (Dpr) Tătăiși (Chrisanthemum cnerariaefolium).

bumbișor s.n. (bot.; reg.) 1 Calomfir (Chrysanthemum balsamita). 2 Granat (Chrisanthemum parthenium). 3 Floare de pernă (Authemis tinctoria). 4 (la pl.) Bănuți (Bellis perennis). 5 (la pl.) Rotoțele albe (Achillea millefolium). • pl. -i. /bumb + -ișor.

BĂTRÂNIȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.

STELUȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). III. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. – Stea + suf. -uță.

BĂTRÂNIȘ n. Plantă erbacee, cu tulpina înaltă, cu flori albe-gălbui, cultivată ca plantă ornamentală, fiind folosită și în parfumerie. /bătrân + suf. ~iș

STELUȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pată mică de culoare albă pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pastă făinoasă în formă de stele mici. 3) Fulg de zăpadă. 4) Cusătură în formă de stea. 5) Ochi de grăsime pe suprafața unor alimente lichide ferbinți. 6) Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce crește prin locuri umbroase și umede. /stele + suf. ~uță

bătrâniș s. m. (sil. -trâ-)

steluță s. f., g.-d. art. steluței; pl. steluțe

BĂTRÂNIȘ s. (BOT.; Erigeron canadensis) (reg.) steluță, șoricel, coada-vacii, struțul-mirelui, (Transilv.) spirince.

BĂTRÂNIȘ s. v. steluță.

BUMBIȘOR s. v. granat, năsturaș, năsturel, spilcuță.

BUMBIȘOR s. (BOT.; Erigeron acris) (reg.) steluță, ochiul-boului.

STELUȚĂ s. v. albumeală, albumiță, bătrâniș, bumbișor, floarea-reginei, floare-de-colț, licurici, rocoțea, scânteiuță.

STELUȚĂ s. 1. v. asterisc. 2. (reg.) strelici. (~e de grăsime, în supă.) 3. (BOT.; Stellaria nemorum) (reg.) albumeală, bătrâniș, iarbă-moale, steaua-fetei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus și racemosus) (reg.) ochiul-boului.

ERIGERON L., BUNGHIȘOR, fam. Compositae. Gen cu cca 260 specii, originare din Australia, America de N și S și alte continente (regiuni muntoase), plante erbacee, anuale, bienale sau perene. Tulpină dreaptă, ramificată, înaltă de 5-80 cm, aspru-păroasă. Frunze fără stipele, lanceolate, sagitate, spatulate, deseori acoperite cu peri asprii. Flori fără peduncul, așezate pe un receptacul comun, dispuse în calatidii încercuite de același involucru, cu foliole liniare formînd corimbe la vîrful tulpinii, cele radiale albe, roșii, liliachii, albastre, violete, portocalii, multiseriale, liniare. Florile calatidiilor sînt de mai multe feluri: ori florile discului (hermafrodite), tubuloase și cele radiale (femele), ligulate; ori florile discului (hermafrodite), tubuloase, cele radiale (femele) externe, ligulate, iar cele radiale interne (tot femele) tubuloase, subțiri (Pl. 31, fig. 182).

Erigeron aurantiacus Regel. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori cu diametrul de cca 3,5 cm, mirositoare, cele ligulate numeroase, înguste, portocalii, formează la periferie o coroană, cele tubuloase, la centru, mult mai scurte, galbene-aurii. Frunze caulinare, liniare, ascuțite, amplexicaule, cele radicale, lanceolate, întregi, puțin pețiolate, slab-păroase. Plantă rigidă, cca 27 cm înălțime și cu frunziș des.

Erigeron coulteri Porter. Specie care înflorește vara. Flori radiale, albe, iar cele ale discului galbene. Plantă repentă, cca 35 cm înălțime.

Erigeron flagellaris Gray. Specie care înflorește în iun.-iul. Flori radiale numeroase, roz sau albe, dispuse în capitule singulare, 1-2 cm lățime, pe tulpini subțiri, încîlcite, în partea superioară aproape fără frunze, cu lăstari lungi. La baza tulpinii frunzele sînt lunguiețe sau spatulate, iar pe tulpină sînt mici.

Erigeron glabellus Nutt. (syn. E. asper Nutt.). Specie care înflorește vara. Capitule 3-5 (involucru cu scvame pubescente, flori centrale galbene, cele marginale violete-deschis cu discul galben), așezate în corimb. Plantă cca 30 cm înaltă, puțin păroasă. Frunze lipsite de peri, cele caulinare lanceolate, nepețiolate, cele bazale spatulate.

Erigeron karwinskianus DC. (syn. E. mucronatus DC.; Vittadinia triloba hort.). Specie care înflorește abundent vara. Flori albe sau roz cu mijlocul galben. Tulpini de cca 22 cm înălțime. Frunze mici, lanceolate. Nu rezistă la îngheț.

Erigeron speciosus DC. (syn. Stenactis speciosa Lindl.). Specie care înflorește primăvara-vara. Florile sînt dispuse în calatidii (înconjurate de un involucru hispid ale cărui foliole sînt în mai multe rînduri), reunite în corimbe la vîrful tulpinilor. Florile centrale galbene, tubuloase, cele radiale lungi, albastre. Frunze tulpinale nepețiolate, întregi, pe margini ciliate, așezate altern, cele bazale oblong-Lanceolate. Tulpină de cca 50 cm înălțime, erectă, ramificată, păroasă.